Cu o mare decalare (probabil, ca sa nu se suprapuna discursului prezidential la reuniunea PR), ieri a avut loc sedinta camerelor reunite ale Parlamentului, dedicata citirii motiunii de cenzura. Corvoada lecturarii i-a revenit lui Cristian Diaconescu, ce s-a achitat constiincios de sarcina de partid, dar pe un ton vadit plictisit. Considerand ca evenimentul nu-i interesant pentru populatie, care n-are de ce sa afle un text ce-i poate schimba guvernarea, TVR 1 si 2 au ignorat sedinta, optand sa transmita documentare sau filme politiste. Televiziunile comerciale au transmis, dar partial, preferand lungi si docte interventii din studio. Nicolae Vacaroiu a inchis apoi sedinta, urand succes parlamentarilor in circumscriptie. Drum bun!
Textul ‘Jos Tariceanu!’ e, categoric, dezlanat, procausa, dar insuficient argumentat. Cabinetul nu-i altul decat cel pe care PSD l-a votat asta primavara si, sase luni, l-a sustinut ferm. Si care, intre timp, i-a satisfacut mai toate pretentiile: majorarea pensiilor, a alocatiilor pentru copii, fonduri pentru invatamant etc. Mai mult, acuzele severe din ‘1.000 de zile de haos’, privind transporturile, justitia, invatamantul, agricultura, mediul, pregatirea absorbtiei fondurilor europene vizeaza ministrii PD sau liberali, ajunsi in PLD si expulzati din Guvern. Asa ca PD si PLD sustin aparent paradoxal o motiune care-i face zob in mojar impreuna cu PNL. Aparent paradoxal, pentru ca, intr-o emisiune tv, deputata PLD Raluca Turcan a explicat suav, cu voce de piculina, ca n-are importanta textul, totul e sa cada Tariceanu. De acord, sa cada cu tot cu PNL si UDMR, nu sta tara in ei. Dar ce punem in loc? Aici, PSD, PD si PLD se ascund sub replica unui celebru personaj literar: ‘La asta o sa ma gandesc maine’. Halal politicieni!