ComenteazăO borseta cu acte uitata prin vreun taxi, un caine de rasa pierdut prin parc sunt motive pentru a oferi recompense generoase gasitorilor. Pe asemenea „profil” s-a specializat Dan C., un tanar detectiv particular.
Mai inainte de toate, vanatorul de recompense ne cere discretie. „Nu vreau nume in ziar, nu vreau publicitate, caci asa imi pierd clientela” ne avertizeaza.
Ne spune cu zgarcenie care este metoda lui de lucru, pentru a nu da idei si altora. In primul rand este printre putinii detectivi axat pe recuperarea bunurilor, mergand pe firul intamplarilor pentru a ajunge la gasitor. E greu, uneori imposibil, pentru ca rareori oamenii sunt de buna credinta ca sa returneze fara pretentii ce nu-i al lor. „Eu fac ceea ce ar dori pagubitul, dar nu stie de unde sa inceapa. Merg pe fir si incerc sa ajung la persoana care a luat bunul altuia. Incerc apoi sa negociez cu el o valoare a recompensei. Niciodata de la pagubit nu iau banii inainte, ci doar la predare. Ma ocup de recuperarea a fel de fel de bunuri, a cainilor pierduti, a copiilor. O parte din recompensa trebuie s-o dau celui la care am gasit obiectul si rareori pretentiile sunt mici. Sunt si oameni de treaba care spun ca ar fi avut de gand sa predea la politie ce au gasit dar s-au temut de prea multe formalitati si n-au nevoie de nimic, ci doar de urari de sanatate. De cele mai multe ori am recuperat acte importante, buletine, pasapoarte si mai putin bani. Am avut un caz in care am dat foarte repede de cel care gasise o poseta in care erau 250 dolari si mi-a dat totul inapoi, mai putin 200 dolari, pe care s-a jurat ca nu i-a vazut”, ne spune Dan.
Uneori, investigatiile dureaza saptamani intregi si clientul isi pierde rabdarea, asa ca apeleaza la politie, la cunoscuti, in speranta ca va avea succes. Dan spune insa ca e normal ca pagubitul sa-si intinda antenele, dar este circumspect in privinta succesului unui „profan”.