O româncă stabilită de 7 ani în China, despre viața în Shanghai în timpul pandemiei. ”Am primit un cod pe telefon ca să putem fi ținuți sub observație”

Eliza a povestit pentru Libertatea cum a trăit pandemia, dacă i-a fost frică, cum este acum viața și de ce a decis să rămână într-o țară comunistă.

Reporter: Care a fost prima senzație când ai auzit de coronavirus?
Eliza: Mă întrebi dacă mi-a fost frică, dar n-am avut acest sentiment niciodată în toată această nebunie. De ce? Pentru că aici populația și autoritățile sunt foarte organizate, iar măsurile au fost luate repede și au fost eficiente. Chinezii respectă cu strictețe ordinele și nici nu se pot ascunde, dacă ar vrea să facă altfel.

De ce n-ar putea evada ca românii?
În primul rând din obișnuința de a asculta ordinele oficiale. Apoi, fiecare am primit un cod pe telefon, iar dacă nu e verde, ești ținut sub observație, nu poți călători și să intri în locuri publice. Este doar un exemplu.

Intrarea în bloc, pe bază de legitimație

Care au fost primele măsuri luate?
Au fost știri despre definiția virusului, apoi ni s-a spus de măști, ceea ce în România și Europa nu s-a întâmplat. A durat cam o săptămână până la lock down. Apoi, toți avem un management al clădirilor. Acolo ni se lua temperatura de câte ori intram în bloc și se putea pe bază de legitimație, pentru a nu intra cei care nu locuiesc acolo. Apoi aici s-a testat foarte mult.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Ce te-a intrigat în această pandemie?
Faptul că s-a aflat despre virus din ianuarie, dar unele țări au reacționat nesănătos. A fost o nebunie cu chematul cetățenilor înapoi. În primul rând. În al doilea, nu au fost luate măsuri. După atâta timp, în România încă se așteaptă măști? China are aproape 1,4 miliarde de locuitori și am avut mereu. Un leu costă o mască, nu așa cum văd pe internet în țară.

Ți s-a părut în neregulă cum a fost gestionată criza în Europa?
Sunt absolut revoltată că se promovează moartea bătrânilor. Cum să le spui că vor muri?! Am părinți și rude în România, dar nu pot să-i aduc aici, că am vrut. În țările asiatice nu se discută despre moartea bătrânilor. Aici se acționează și repede. La noi încă se discută despre aprovizionare.

Chinezii se mișcă uluitor de repede

Pare că ai lăuda o țară comunistă…
E comunistă doar ca regim politic. În rest, chinezii sunt mega-capitaliști. Enervanți de capitaliști uneori, dar se mișcă uluitor de iute. Îmi amintesc un meci de fotbal cu Germania care s-a terminat cu 7-0, undeva la trei noaptea. Dimineață, când am ieșit din casă, puteam să cumper husă pentru mobil cu scorul.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Cum ai suportat izolarea?
Eu n-am avut nici o problemă. Am ieșit zilnic, dar nu prea aveam ce face, că erau deschise magazinele alimentare și farmaciile. Au fost zile în care eram singură în metrou. Ar fi fost mult mai rău dacă acest virus s-ar fi declanșat în orașe mari ca Shanghai. Așa a fost izolată zona cu focarul, iar aici au fost puține îmbolnăviri și cred că șapte decese.

Și ai muncit în perioada asta?
Da, de la agenții primesc pe wechat (aplicație de-a lor) castinguri și oferte de joburi. Cei mai mulți clienți preferă castingul. În cele mai multe zile, merg la castingurile pe care le aleg (acesta fiind un lucru pozitiv ca freelancer). În mod normal, dacă n-ar fi fost pandemia, aș fi fost în vacanță, unde, de obicei, vizitez țări din Asia.

Când a început relaxarea măsurilor?
Din martie. Purtăm măști doar în interior. Bine, mai sunt unii care poartă pe stradă, dar nu toți. Și putem mânca la restaurant, dar mesele sunt îndepărtate. Probabil în curând se vor deschide locurile de distracție. Nu știu cum va fi cu cluburile, că mai mult străinii merg. Chinezii și cei care locuiesc aici se distrează la Ktv (karaoke tv), unde închiriezi o sală, poți bea, mânca, cânta și au tot felul de jocuri.

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

Stilul de viață și oportunitățile

Mi-ai spus că ai prefera să rămâi în China. De ce?
În primul rând pentru că infracționalitatea e foarte mică, la fel și violența. Apoi am terminat Facultatea de Filosofie la Craiova, iar în București am făcut un master în etica profesională și a afacerilor.

Mi-ar plăcea să predau aici. Elevii îi respectă pe profesori, apoi și salariile sunt bune. 3.000-4.000 de dolari, în condițiile în care chiria într-un oraș scump ca Shanghai e 500 de euro. În orașele mai mici e la jumătate. E vorba de stilul de viață până la urmă, oportunitățile de aici.

În România nu știu ce-aș putea face pentru un trai decent. Am făcut practică la un liceu și recunosc că mă sperie elevii. Nu-i mai respectă pe profesori și sunt… ciudăței, să nu zic mai mult. Revenind, în China nu poți obține cetățenia (nu, nici prin căsătorie), ci doar cu viză de muncă, de aceea e dificil să spui că rămâi permanent aici.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro