„O să fac o crimă în patru ore”. Autoritățile au ignorat semnele radicalizării adolescentului german care a ucis o pensionară la Mediaș.  INVESTIGAȚIE LIBERTATEA-DER SPIEGEL 

• Într-un demers jurnalistic desfășurat pe parcursul mai multor luni, Libertatea și publicația germană Spiegel au reconstituit traseul lui Luca prin sistemul de protecția a copilului în Germania și apoi în România. 
• În primul episod al seriei, am arătat cum statul german a angajat o firmă să îl plaseze pe Luca în România, la o familie din județul Sibiu, deși mai multe instanțe îl declaraseră „un pericol pentru ceilalți”. 
• În cel de-al doilea episod relatăm cum s-a desfășurat șederea lui aici și cât s-au implicat autoritățile locale în monitorizarea lui. 

În dimineața zilei de 12 aprilie 2022, K. a mers împreună cu unul dintre fiii săi, întors acasă din Danemarca pentru sărbătorile de Paști, la cimitir, pentru a îngriji mormintele celor dragi. Avea să fie ultima zi din viața ei. 

La 74 de ani, K. era o persoană activă, sănătoasă, pasionată de sport, o descrie celălalt fiu al său, care se mutase de puțin timp în blocul vecin, pentru a-i fi mai aproape. Nu rata niciun meci al fostei echipe Gaz Metan Mediaș și mergea zilnic la piață. La câteva zile se ducea să curețe mormintele soțului și ale rudelor. Își ținea „săpița cu care mergea la cimitir” în garajul din fața blocului din Mediaş, în care locuise aproape toata viața. 

În jurul orei 12.20, K. a coborât la garaj, unde s-a intersectat cu un tânăr masiv, pe care nu îl cunoștea și care avea un telefon în mână. Era Luca, adolescentul german care a ajuns în România printr-o măsură de plasament internațional în vara lui 2016. Înalt și cocoșat, cu o față de copil.

În câteva minute, Luca a atacat-o pe femeie și a omorât-o cu brutalitate. A lovit-o cu picioarele, apoi i-a tăiat gâtul. Tânărul a filmat întreaga scenă pe care apoi a distribuit-o pe Internet.

Semne care indicau radicalizarea lui Luca au existat, dar au fost ignorate.

„Săvârșirea infracțiunii a fost favorizată, printre altele, de lipsa supravegherii și monitorizării din partea instituțiilor din Germania, dar și din România, de influența negativă a consumului de materiale cu caracter violent, de fanatism, satanism, terorism», dar și de «lipsa unor reguli în mediul familiei de plasament”, sunt concluziile unui referat de evaluare făcut de Serviciul de Probațiune Sibiu în vara lui 2022, obținut de ziar.

Mutarea într-un „sat românesc relaxat” l-a liniștit vizibil

Luca a ajuns în România în iunie 2016. Mutarea copilului dintr-un oraș mare german într-un „sat românesc relaxat” l-a liniștit vizibil, arată un raport de evaluare a autorităților germane din 2018. Era de doi ani la familia din Sibiu. 

„Crizele” sunt mult mai rare. Obișnuiește încă să își pună mâinile „foarte mari” în jurul gâtului cuiva, dar gesturile nu mai sunt asociate cu „strangularea” decât foarte rar, mai notează documentul.

O imagine din arhiva familiei rezumă relația dintre băiat și „părinții” lui din România. 

Luca, pe atunci un adolescent supraponderal, în vârstă de aproape 14 ani, introvertit și timid, merge cocoșat în spatele lui Marcel Șaitiș, tatăl de plasament, care împinge o roabă. Pașii băiatului îi oglindesc pe cei ai bărbatului.

„Tot timpul după el era”, povestește Gabriela Șaitiș pentru Libertatea. 

De mână cu „tatăl” de plasament 

În primii patru ani, Luca umbla mereu de mână cu Marcel. „«Tati, vreau să mă ții de mână». Avea o siguranță în mine. Îi mai ziceam, ești mare, ce zic copiii de tine?”. 

Marcel a încercat să-l motiveze pe copil să facă mișcare, să preia mici sarcini în gospodărie, dar fără să pună presiune. Fiecare acțiune era o mică victorie, spune el, pentru că, la început, copilul nu voia nici măcar să iasă din cameră. 

Băiatul nu avea niciun prieten și petrecea timp doar cu familia, adaugă Gabriela. Nici nu prea ieșea din curtea lor.  

Cu toate acestea, raportul autorităților germane subliniază că „este esențial să i se amintească că este doar un «oaspete» în familie și că nu poate să rămână acolo pentru totdeauna”. „Altfel, o viitoare despărțire îl va afecta teribil”.

Băiatul spune că vrea să rămână în România „pentru totdeauna”, dar Ensemble, firma germană care îi coordonează șederea, dezvoltă „conceptul de întoarcere”. 

Contractul pentru îngrijirea și supravegherea lui Luca

Bărbatul pe care copilul îl numea „papa” avea rolul de îngrijitor (Betreuer). Era responsabil de „îngrijirea staționară” a lui Luca și „de supraveghere la domiciliu”, conform contractului din 2018 încheiat între Ensemble și un PFA deschis de către român, obținut de Libertatea. 

Era obligat să raporteze, o dată pe lună, către Ensemble, despre activitățile desfășurate cu Luca, și „să ofere supraveghetorului de origine accesul în orice moment”, mai arată contractul. Nu precizează însă cine era „supraveghetorul de origine”.

• Pentru îngrijirea lui Luca în România, statul german a plătit, de la începutul măsurii, o sumă de 437,18 euro pe zi către Ensemble gGmbH, conform informațiilor oferite de autoritățile din Germania, după cum am arătat în primul episod.

• Din acești bani, Ensemble plătea persoanele care se ocupau de îngrijirea și supravegherea lui Luca, inclusiv pe Marcel Șaitiș.

Îngrijirea băiatului era ghidată de așa-numitele planuri de ajutor (HPG), realizate de Oficiul de Tineret (Jugendamt) din Germania.

Alte opt persoane, implicate în supravegherea lui Luca

Dar Marcel Șaitiș nu era singurul responsabil pentru Luca. Libertatea a identificat, pe baza documentelor și a interviurilor, cel puțin alte opt persoane care au avut o responsabilitate în timpul șederii adolescentului în România. Colaborarea între aceștia a fost deficitară, iar informații importante despre Luca s-au pierdut în acest fel. 

O persoană avea rolul să îi verifice telefonul. O alta era pedagog de însoțire. O alta îl controla săptămânal. Altcineva îi preda în privat. Un coordonator din Germania, angajat Ensemble, ținea laolaltă întreg proiectul. Acesta călătorea, în mod regulat, în România ca să-l evalueze pe băiat. În primii ani, venea o dată pe lună, spune familia Șaitiş. Coordonatorii s-au schimbat pe parcursul celor șase ani, cât Luca a locuit în România. 

O dată sau de două ori pe an, Luca era consultat de un medic psihiatru german, care venea în România, arată documente oficiale. Medicul i-a redus treptat tratamentul psihiatric, iar după primul an în județul Sibiu, nu a mai luat deloc medicamente. 

Băiatul nu a fost înscris niciodată într-o formă de educație formală în țară. Făcea ore în privat cu o femeie din Sighișoara, care avea un contract de colaborare pentru Ensemble. Aceasta a fost desemnată de firmă și să îl reprezinte pe Luca în raport cu autoritățile din România.

Îi preda geografie, istorie, engleză și germană. În 2019, băiatul a început să urmeze cursurile unei școli la distanță din Germania, pentru nivelul claselor I-IV, însă nu a absolvit-o. 

Luca era monitorizat şi de Oficiul de Tineret german, dar mai mult de la distanță. Angajații instituției au venit în vizită în România de două ori, își amintește Marcel Șaitiș, o dată l-a dus pe Luca la sediul instituției în Germania, iar câteva ședințe s-au ținut online. 

Întâlnirile de evaluare „au avut loc la intervale regulate, cu toți participanții”, a precizat Jugendamt într-un răspuns pentru Spiegel și Libertatea. 

Metodele pedagogice ale noului coordonator 

Cooperarea familiei de plasament cu coordonatorii din Germania a fost bună în primii ani, povestește familia Șaitiș, dar s-a deteriorat semnificativ în 2021. În acel an, Luca ar fi cerut să i se schimbe coordonatorul, pentru că cel care se ocupa de el era prea „strict”. 

Un angajat al Ensemble care locuia în Cluj-Napoca și Sighișoara a devenit noul coordonator. 

„Soții Șaitiș erau nemulțumiți deoarece noul colaborator refuza colaborarea directă sau prin alte mijloace cu ei, preferând să trimită mesaje doar prin intermediul inculpatului”, se menționează într-un referat făcut de Serviciul de Probațiune Sibiu, în iulie 2022, pe care Libertatea l-a obținut. 

Noul coordonator ar fi încercat niște metode pedagogice mai puțin convenționale.

Luat la vânătoare

De exemplu, îl lua pe Luca duminica la vânătoare de porci mistreți, i-a povestit băiatul ofițerului de probațiune, aspect confirmat și de părinții de plasament, se arată în document. Există și o fotografie trimisă de Luca despre care zicea că e de la vânătoare. E dintr-o pădure, se văd un foc de tabără și un cuțit. 

„Deși mergea la vânătoare, inculpatul arată că nu era lăsat să omoare el animalele sau să le tranșeze, însă îi plăcea să privească. Coordonatorul i-a explicat cum se ucid animalele, unde se bagă cuțitul, cum se tranșează, după cum declară minorul”, notează referatul.

În timpul unei vizite în Mediaș, adolescentul a intrat într-un magazin de vânătoare de unde și-a cumpărat 5-6 cuțite, „unul dintre el folosindu-l la comiterea faptelor”, menționează raportul Serviciului de Probațiune. 

Același document citează un raport DGASPC Sibiu, realizat în urma unei vizite la domiciliu în noiembrie 2021: „Minorul avea mania de a se juca cu cuțitul și a omorât găini, iepuri”.

Contactată de Libertatea și Der Spiegel, compania Ensemble nu a dorit inițial să comenteze despre practica vânătorii, invocând protecția datelor personale. Ulterior a răspuns că „această afirmație este pur și simplu neadevărată”, coordonatorul nu este vânător, iar acesta și Luca „nu au nicio experiență comună în ceea ce privește subiectele vânătoare, utilizarea armelor, vânătoarea, uciderea și/sau eviscerarea animalelor”.

Diagnosticat cu depresie în 2021

În primăvara lui 2021, Luca a ajuns la Spitalul de Psihiatrie din Sibiu, însoțit de pedagoga din Sighișoara, colaboratoare a firmei germane. Adolescentul amenințase că se omoară, dacă nu o vede pe mama lui din Germania, pe care nu o mai putuse vizita din cauza pandemiei. 

„A făcut o depresie că nu a putut să meargă la mamă”, spune pedagoga în dimineața de 13 martie 2023. Este audiată ca martor la Tribunalul Sibiu. 

„Dar foarte ușoară. Foarte ușoară”, adaugă ea. 

Adolescentul a fost diagnosticat și tratat pentru tulburare de adaptare reacție depresiv-comportamentală, arată actele oficiale de la dosar. A primit tratament cu Prozac, spune profesoara în fața instanței. 

Aceasta povestește că a anunțat-o pe mama lui Luca, precum și firma Ensemble. Nu și familia de plasament. 

Ultima vizită a DGASPC Sibiu a fost cu cinci zile înainte de crimă

În afara de problemele de cooperare și coordonare între familia din România și Ensemble, comunicarea între autoritățile germane și cele românești a lipsit total. 

„Autoritățile germane nu au contactat DGASPC Sibiu”, a spus instituția într-un răspuns pentru Libertatea.

Luca „nu a fost monitorizat de DGASPC Sibiu în perioada 2016-2020”, confirmă Protecția Copilului.

Abia după introducerea unei noi proceduri de lucru privind monitorizarea plasamentelor internaționale în februarie 2020, în contextul abuzurilor din „Projekt Maramureș”, DGASPC Sibiu a început să facă monitorizări trimestriale în cazul lui Luca și al altor copii aflați în plasament internațional pe raza județului Sibiu. 

Monitorizarea a fost însă „superficială”, precizează referatul Serviciului de Probațiune Sibiu. 

De cele mai multe ori, angajatul DGASPC Sibiu nu l-a găsit acasă pe Luca, povestește și Gabriela Șaitiș. „Ne întrebau pe noi: «Cum îi? Îi bine? O fost probleme?» Atât.” 

Ultima vizită a DGASPC Sibiu a fost pe 7 aprilie 2022, cu cinci zile înainte de crimă. 

Minorul nu era acasă, era în vizită la doamna pedagogă, se arată în raportul DGASPC Sibiu, văzut de Libertatea. „Observații: nu sunt probleme de comportament”, mai precizează documentul. 

Radicalizarea

În 2021, Luca mai avea un an până la vârsta majoratului, când măsura plasamentului urma să se încheie. Viitorul lui era însă incert: nu avea o educație, nu avea abilitățile necesare pentru o viață independență, nu avea cum să se întoarcă la mama lui naturală.

„Luca vede România ca pe «casa lui»”, menționează un plan de ajutor (HPG) întocmit de autoritățile germane în urma unei întâlniri din vara lui 2021. 

În acest context al singurătății și inadaptării, Luca s-a alăturat unor grupuri online cu caracter „rasist, satanist, nazist”, conform Rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Acestea erau promotoare ale violenței în online, dar și în viața reală.

Deși acoperit de var, încă se poate observa numărul „76” scris mare pe pereții fostei sale camere, au constatat reporterii Libertatea și Spiegel într-o vizită la fața locului. Este o referință la un cult online extrem de violent „764”, care promovează abuzurile sexuale asupra copiilor. 

„Ne-au zis să îl lăsăm să se exprime artistic”, povestește Marcel Șaitiș. Luca își pictase de două ori pereții camerei cu astfel de simboluri numerice și cu unele „sataniste”, „hitleriste”, se arată în referatul făcut de Serviciul de Probațiune Sibiu. Pedagoga care venea la Dumbrăveni pentru ore cu el le-ar fi văzut și i-ar fi spus coordonatorului, iar coordonatorul i-ar fi cerut lui Luca să zugrăvească pereții, adaugă bărbatul.

Semne ale radicalizării au ajuns și pe corpul său, ca tatuaje. Primul și l-a făcut la un salon din Sighișoara, însoțit de profesoara lui. Ultimele, în penitenciarul de la Aiud. Mâna stângă a tânărului de 18 ani este acoperită acum de tatuaje, făcute cu o cerneală ștearsă: câte-un X pe patru dintre degete, o zvastică la încheietură, „Necro” scris pe antebraț,  „764” și „6996”, a văzut reporterul Libertatea la ședința de judecată din 13 martie.

Firma Ensemble nu a dorit să comenteze despre radicalizarea lui Luca, răspunzând publicațiilor cu o întrebare retorică: „Ce anume vă face să presupuneți că acesta s-ar fi radicalizat treptat?”. Nici profesoara lui nu a dorit să discute cu Libertatea, explicând că „e un moment foarte greu” pentru ea.

Ofițerul de probațiune mai scrie în referat că Luca avea „urme pe mână”, rezultate ale automutilării. „Menționează că în trecut, s-a tăiat la mână, și-a produs răni care-l dureau”.

În lunile dinainte de crimă, Luca stătea treaz toată noaptea, „dormea câte cinci ore”, nu mai ieșea aproape deloc din camera lui. 

Faptele

„Pentru a fi apreciat și pentru a oferi conținut cu un grad mare de violenţă în cadrul grupurilor online din care făcea parte, la data de 30.03.2022, inculpatul s-a hotărât să omoare o persoană în vârstă”, se arată în rechizitoriu. 

În acea zi, la prânz, a atacat un bătrân în vârstă de 82 de ani din Mediaș. A filmat cum l-a împins pe bărbat, care a căzut pe cele șapte trepte din fața blocului său, apoi cum l-a tăiat cu un cuțit pe față și pe mâini, „cauzând sângerarea abundentă a victimei”. 

Omul a fost găsit de un vecin care a crezut că acesta căzuse singur pe scări. A sunat la ambulanță, iar bătrânul a fost dus la spital. Nimeni de acolo nu a anunțat însă poliția, iar bărbatul nu și-a amintit ce s-a întâmplat. 

Bătrânul „a avut leziuni traumatice care au necesitat un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare”, dar nu a murit. 

Fapta a rămas însă necunoscută, trecând pe sub radarul autorităților. 

Crimele împotriva oamenilor în vârstă sunt mai ușor de făcut, „autorităţile fiind superficiale în astfel de situații”, scrisese Luca pe unul dintre grupuri, conform rechizitoriului.

„I feel like God”

Două săptămâni mai târziu, în 12 aprilie, Luca ar fi trebuit să aibă ore cu profesoara lui din Sighișoara, dar aceasta se îmbolnăvise de COVID și se internase cu o zi în urmă. L-a anunțat că e bolnavă. „Am comunicat inculpatului inclusiv o poză cu ușa de la salonul din spital”, a declarat ea în fața instanței. Nu l-a anunțat însă pe Marcel Șaitiș. 

Luca i-a spus acestuia din urmă că merge să se plimbe în Mediaș câteva ore, să se recreeze, pentru că profesoara lui e bolnavă. 

Și-a anunțat și crima într-un chat: „You gonna see me do some crime in four hours” („O să mă vedeți făcând o crimă în patru ore”).  

Înainte să o întâlnească pe K. la garaj, adolescentul a vrut să-l omoare pe un bărbat rom, din același cartier. Dar acesta a strigat după poliție și a scăpat.

Apoi tânărul s-a intersectat cu femeia de 74 de ani din Mediaș și a ucis-o. A filmat scena și a distribuit-o apoi online către mai multe persoane. 

„I feel like God. I can decide who lives and who dies” (Mă simt ca Dumnezeu. Pot decide cine trăiește și cine moare, n.r.) a scris el apoi pe aplicația Telegram, după ce a făcut crima, cu câteva ore înainte să fie ridicat de poliție din curtea casei din Dumbrăveni unde locuia. A fost prins pentru că existau camere de supravegherea în zona unde a ucis-o pe femeie.

A mai scris pe grupuri că a omorât-o pentru că era „evreică”. Anchetatorilor le-a spus ulterior că a ucis-o pentru că a crezut că e de etnie romă. Pensionara era, de fapt, maghiară. 

Și-a recunoscut faptele

În telefonul lui s-au găsit filmările cu agresiunea asupra bătrânului de 82 de ani, dar și video-ul crimei. Autoritățile au găsit și pornografie infantilă, precum și „foarte multe materiale cu violență sub orice formă închipuită, decapitări, atentate, copii maltratați”.

Și-a recunoscut faptele din faza de anchetă penală, iar apoi în fața instanței. 

Expertiza psihiatrică a stabilit că a avut discernământ. 

Ideație centrată pe purificarea lumii prin epurare rasială. Intelectul e mediu spre slab, iar limbajul e coerent. Personalitate în curs de structurare dizarmonică de tip antisocial. 

Din expertiza psihiatrică:

În februarie anul acesta, judecătoarea a cerut o nouă expertiză psihiatrică, după ce Luca a dat foc celulei în care e închis și a primit tratament cu Diazepam.

Autoritățile din Germania nu se consideră responsabile

Luca a împlinit 18 ani în arest preventiv. Măsura plasamentului s-a încheiat. Riscă maximum 15 ani de închisoare, fiind judecat ca un minor, a explicat procurorul de caz. 

Este apărat de un avocat din oficiu. Doar pentru faza de urmărire penală a avut un avocat plătit de către statul german. 

Am cerut să facem un interviu cu el, dar autoritățile de la Penitenciarul Aiud au refuzat, invocând, printre motive, „vârsta fragedă”, acomodarea cu sistemul penitenciar, dar și „că prezintă credințe și atitudini cu notă de ostilitate față de identitatea colectivă națională”. Nu au oferit detalii despre ce înseamnă aceasta din urmă. 

Marcel Șaitiș a fost singurul care l-a vizitat, în mod constant, pe adolescent la închisoare. I-a dus mâncare și bani. A mai fost consulul german în vizită de două ori.  

Ensemble a răspuns că, odată cu majoratul lui Luca, îi lipsește „baza legală pentru contact”.

Chestiunea responsabilității e miza principală, de acum înainte. 

Băieții femeii ucise și nepotul ei au cerut daune de 2,5 milioane de euro. Au numit, prin avocatul lor, statul german, familia Șaitiș și mama băiatului ca părți civilmente responsabile. Ulterior, au cerut introducerea Ensemble în această listă, dar judecătătorea a respins cererea, spunând că nu există bază legală. 

La sfârșitul lui februarie anul acesta, statul german a depus un memoriu, printr-o firmă de avocatură din Sibiu, prin care a cerut instanței să respingă ca neîntemeiată cererea prin care s-a cerut introducerea sa ca parte civilmente responsabilă în proces. A argumentat că „nu avea în niciun moment obligația de supraveghere a minorului”.

„Problema e că nu mai vrea să audă nimeni de el, nici statul german. Ca și cum ar fi al nimănui copilul ăsta”, spune Marcel Șaitiș.

***

La majoritatea întrebărilor adresate de Libertatea și Spiegel, Ensemble și Oficiul de Tineret nu au răspuns, invocând protecția datelor personale. 

*Numele tânărului german a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea, fiind minor la momentul când a făcut crima. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro