Familia Barr a ajuns în România pe 26 februarie, în a doua zi a războiului, fiind printre primii refugiați care au trecut prin vama de la Isaccea. O familie din Brăila, la fel ca alte mii din întreaga țară, s-a oferit să îi găzduiască, după ce inițial au înnoptat la hotel.
Nu vor să plece din orașul de la Dunăre decât atunci când vor putea să se întoarcă în Ucraina, acolo unde rudele femeii se luptă pentru supraviețuire.
Războiul a intrat neanunțat în viața celor patru oameni din Odesa. S-au culcat după ce s-au întors de la un concert și s-au trezit în zgomotele bombelor.
„Copiii s-au trezit din somn, s-au dus la geam și ne-au trezit și pe noi, întrebându-ne dacă auzim zgomotele. Au fost foarte multe bombe. Soția a vrut să plece la muncă, însă eu mi-am dat seama că trebuie să plecăm din oraș. Oamenii erau speriați, s-au făcut cozi la bănci și la magazine. Era haos!”, a spus Barr.
Americanul susține că ucrainenii nu au crezut nici măcar un moment că armata lui Putin va trece Ucraina prin foc, în ciuda semnalelor date de presa și serviciile secrete din Occident. Erau convinși că rușii se vor limita la regiunile separatiste Donețk și Luhansk, cărora liderul de la Kremlin le-a recunoscut independența.
„Ucrainenii nu au crezut. Toți spuneau că rușii sunt rudele lor. Nici eu nu am crezut că vor ataca în toată țara, chiar dacă asta spuneau serviciile americane, pe care le citisem în presa din țara mea. În dimineața de 25, când m-am trezit și am deschis telefonul, era plin de notificări. Mi s-a părut ireal!”, spune Burgess Barr.
Știri din Ucraina
Din Ucraina, familia Barr primește zilnic vești de la rudele care au rămas în zone unde conflictul armat este în plină desfășurare, fapt care le obligă să fie prizoniere în propria locuință.
„Ne spun că în magazine nu se mai găsește mâncare, că prețurile au crescut de patru-cinci ori. Trăiesc în subsolul casei, oameni și animale. În subsoluri nu este foarte curat, multe nefiind folosite de 50 de ani. În Harkov, riști să devii victimă dacă ieși pe stradă. Ni se povestește că au existat cazuri în care civilii pur și simplu au fost executați. Rudele nu au vrut să plece cu noi. Cumnatul meu a rămas în țară pentru că nu a vrut să își părăsească părinții. Are 25 de ani și i s-a pus arma în mână, deși nu a folosit niciodată o armă”, povestește Burgess Barr.
„Fiul meu a primit o geacă din partea unui polițist”
Față de majoritatea refugiaților, familia Barr nu vrea să plece din România, nici măcar din Brăila. Sunt surprinși de uriașa solidaritate pe care au întâlnit-o atunci când au trecut granița. Burgess Barr ne-a relatat că nu a apelat la sprijinul Ambasadei SUA tocmai pentru că românii l-au ajutat să treacă peste toate problemele de care s-a lovit, de la transport, cazare, hrană și chiar medicamente pentru Katya, care nu era într-o stare deloc bună.
Pe 27 februarie, ziarul „Times-Republican” din statul Iowa, locul de baștină al lui Burgess Barr, a pus pe prima pagină povestea fugii familiei americano-ucraineană din mijlocul terorii pe care Putin a instaurat-o în Estul Europei.
„O să mă asigur că toată lumea din Statele Unite o să afle despre omenia din inimile românilor. Am întâlnit ospitalitate, generozitate și bunătate. Soția mea era bolnavă și oamenii i-au adus medicamente. Voluntarii au dus-o și la doctor, care i-au prescris antibiotice”, spune bărbatul.
O să ținem minte toată viața acest lucru! Fiul meu a primit o geacă din partea unui polițist. Atunci, fiul meu, care a părăsit Ucraina pentru prima oară, m-a privit și mi-a zis: «Românii sunt atât de drăguți!». Nu a fost nevoie să sun la ambasada pentru că românii au făcut tot ce trebuia. Suntem în siguranță.
Burgess Barr:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro