„O să ne zboare pe toţi de aici!”. Locuitorii din Doiceşti au aflat din întâmplare de demolarea turnurilor de peste gard, unde se ridică minicentrala nucleară

UPDATE 14:20: Detonarea a fost amânată pentru săptămâna viitoare, joi, 17 noiembrie. Viceprimarul Mircea Alin Ismail a explicat pentru Libertatea că schimbarea datei se datorează unei probleme tehnice întâmpinate de firma care urma să pună controlat la pământ cele două turnuri. Nici vineri oamenii din vecinătatea turnurilor nu fuseseră informați oficial în legătură cu momentul în care urmează să fie realizată detonarea.

Azi, în jurul orei 14.00, ultimele două turnuri ale fostei termocentrale din Doiceşti, Dâmboviţa, vor cădea prin implozie controlată. Informaţia a ajuns la locuitorii comunei pe căi neoficiale, din om în om. 

Apariţia utilajelor şi a muncitorilor de la firma de demolări industriale a fost primul semn că se va întâmpla, iarăşi, ceva. „Am întrebat un muncitor şi mi-a zis cam când vor să-l dea jos. Mi-a zis şi că nu e pericol, că au mai făcut asta”, povesteşte Elena, a cărei casă e gard în gard cu fosta termocentrală. 

În prezent, după două vânzări, terenul şi construcţiile vechi de peste 70 de ani unde funcţiona termocentrala se află în proprietatea companiei Nova Power & Gas, parte a grupului E-Infra, condus de trei oameni de afaceri clujeni, potrivit zf.ro.

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

„Uite, atâta era cenuşa, se punea peste tot”

Vestea că vor dispărea şi cele două turnuri le-a produs oamenilor din Doiceşti, comună cu 4.800 de locuitori, senzaţii amestecate: spaimă de vreun accident în timpul demolării, dar şi uşurare, pentru că, după cum spune Elena, viaţa lângă termocentrală n-a fost una în roz. A fost în negru. 

„Uite, atâta era cenuşa dimineaţa, în curte”. Femeia de 55 de ani arată cu palmele un strat de 10 centimetri de aer. „O măturam şi iar se punea peste tot. Se punea pe rufe, le luam murdare, negre de pe sârmă”. 

În poartă se adună trei generaţii. Vin şi fiul, şi soacra Elenei. „Ne-au luat izvoarele. Au săpat să pună ţevi pentru termocentrală, au turnat beton şi au astupat izvoarele noastre. Acum apa din puţ nu mai e la fel, e mai puţină”, spune soacra, aprobată din cap de Elena. 

Cenuşa, apa stricată şi, mai ales, zgomotul. „E ca la aparatele astea electrocasnice. Ca la maşina de spălat. Când e nouă, merge fără zgomot. Dar apoi începe să se cutremure, să scârţâie. Aşa şi termocentrala. Câte zile am stat cu copilul în braţe, ieşită în drum, că treceau greutăţile de la macarale pe deasupra casei! Pereţii s-au crăpat, i-am reparat noi, acolo. Degeaba, că iar s-au crăpat. S-a crăpat şi temelia casei. Au vrut să ne exproprieze, să pună încă o stivă de cărbuni, aici, unde e casa noastră. Dar n-a mai fost nevoie, că nu mai mergeau lucrurile la termocentrală şi s-au restrâns”, îşi aminteşte Elena. 

Recomandări

Guvernul vrea să înlocuiască sobele tradiționale ale românilor cu pompe de căldură. „Costurile sunt enorme”, spun specialiștii

„Putem noi spune să nu facă?”

De când au început să fie dărâmate construcţiile termocentralei, femeia susţine că locuitorii n-au fost anunţaţi niciodată, de nimeni, să se pună la adăpost. Fiecare „bum” şi „zdrang” a căzut pe capul lor din senin, fără avertisment. „Dormeam, că venisem din schimbul de noapte. Şi m-am trezit speriat tare, am ieşit în curte, nu ştiam ce e. Dăduseră jos un turn”, mărturiseşte fiul Elenei. 

„Ce prăfăraie a fost! Şi-acum vor să facă o centrală nucleară. Putem noi să spunem să nu facă? Nu putem. N-avem nicio putere”, intervine soacra Elenei. Tânăra generaţie din poartă, adică nepotul, încearcă să-şi liniştească bunica: centralele nucleare sunt mai sigure şi nu fac zgomot. 

„Aşa o fi, aşa zic ei, măcar le bagă sub pământ, nu le vedem toată ziua. Dar tot ca maşina de spălat o să meargă, nu cred că nu fac zgomot. Poate la început”, se arată sceptică mama. 

Recomandări

Câți bani au cheltuit principalii candidați la președinție pe Facebook și Instagram pentru promovare în precampania electorală

Viceprimar: „Vrem să mergem cu o asigurare la oameni”

Între timp, la Primăria Doiceşti, primarul Cosmin Stana „a ieşit un pic pe teren”. Subalternii lui nu ştiu exact unde. Edilul are, pe deasupra, telefonul închis. Viceprimarul Mircea Alin Ismail, fiul fostului primar din Doiceşti, răsfoieşte un document trimis de o firmă de asigurări.

„Ne-am gândit să luăm măsuri, să-i protejăm pe oameni, dacă, Doamne fereşte!, sare vreo piatră în geam, se întâmplă ceva când dau jos turnurile. Cei de la demolări mi-au zis că au mai făcut asta şi în mijlocul oraşului, la Mediaş, şi a fost bine. Ei au făcut o asigurare de 20.000 de euro, care să acopere pagubele”, explică viceprimarul. 

Oficialul observă, apoi, gândind cu voce tare, că probabil nici un asigurător nu va accepta să bată palma, „dacă le spun că peste câteva zile demolează turnurile. Dar 210 lei de gospodărie, 13 case, am zis noi că e o sumă pe care o putem suporta. Ca să stea oamenii liniştiţi. O să mergem să vorbim cu ei, dar nu cu mâna goală. Cu o asigurare, ceva”.

„O să ne apuce bâţul pe toţi!”

Numărul caselor situate în imediata apropiere a turnurilor e mai mare de 13. În cartierul Dolan, zeci de locuinţe sunt lipite, practic, de baza turnului mai gros, în jurul căruia a fost ridicat un val de pământ, pentru protecţie. 

„Ce protecţie, că o să ne apuce bâţul pe toţi! Să vezi cum or să sară bolovanii!”, îşi alertează un bărbat în trening vecinele. Femeile sunt supărate pentru că, din nou, Primăria nu i-a informat despre demolare. „Nici nu ştiu ce să fac, să las uşa deschisă la casă, o fi mai bine? Să nu zguduie geamurile”, plănuieşte o femeie în capot pluşat. „O să ies din casă, dar vreau să stau să văd, că de când aştept să-l pună jos!”, adaugă ea. 

Una dintre femei, Maria, aduce spre studiu dosarul de asigurare obligatorie pentru locuinţe. „Pentru 190 de lei, îmi fac şi eu. Dar e sigur că şi pentru demolare acoperă?”, se interesează vecina ei. „Aşa au zis cei de la firmă, din Târgovişte, că pentru noi, ăştia, de lângă termocentrală, e bine să ne facem”. 

Un băiat pe bicicletă se opreşte şi el la discuţie. E entuziasmat că „probabil pun bombă adevărată, nu dinamită. Bombă, bombă”.

„Mie cine-mi plăteşte geamurile? Cine?”, replică mama a doi copii, ieşiţi la joacă în faţa casei. „Data trecută, a plâns ăsta mic câteva zile, de la explozie”.

„Suntem ţinuţi în umbră mereu”

Printre grijile legate de demolare, se insinuează grijile celelalte, mai vechi. Nemulţumirea că asfaltul nou e „urât” şi n-a ajuns pe toate uliţele, la fel cum nici apa şi canalizarea n-au avansat până la toate porţile. 

„Toată viaţa am trăit aici”, rezumă o femeie în vârstă, privind spre turnul care îi întunecă grădina. „Cenuşa o scuturam, se punea pe rufe, le scuturam şi gata. Dar ce vine acum, cu nucleara, e altceva. Suntem ţinuţi în umbră mereu şi nu ne spun nimic. De ce să ne spună? Fac ce vor. Acum pe noi o să ne zboare pe toţi de aici, o să vedeţi, când încep construcţia la reactor”, dă din cap femeia. 

Are lângă poartă o fântână cu ciutură. Mai încolo, în grădina vecină, un WC din scânduri înnegrite de ploi, acoperit cu tablă, face figură de satelit pe orbita uriaşului din cărămidă refractară. 

Mai încolo, pe stradă, o maşină de teren Audi, neagră, opreşte lângă magazinul cu de toate. Să fie americanii, pe care localnicii i-au zărit în vizită, săptămâna trecută? Să fie cineva de la judeţ, de la centru? Vânzătoarea de la magazine locuieşte şi ea lângă turnul cel mare. Îi tremură vocea: „Cred că încui vineri casa. Sau să las uşa deschisă? Dar nu stau acolo, plec. Praful îl ştergem, numai să nu crape ceva, să nu cadă pe noi, să rupă acoperişul. Munceşti o viaţă, să ai un adăpost şi te trezeşti că vine una din asta. Ce-o fi o fi, acuma”.

Geamul maşinii negre cu şofer coboară încet şi o voce autoritară strigă: „Adu-mi doi saci de uruială!”. Vânzătoarea se duce după comandă, în magazie. 

Când n-ai căruţă, te poţi baza cu încredere pe designerii nemţi de automobile, care se gândesc, la fel ca şefii Primăriei Doiceşti, aproape la toate şi prevăd necesitatea unor portbagaje încăpătoare. 

În umbra termocentralei defuncte şi a autorităţilor de tot felul, oamenii continuă să-şi hrănească porcii, să-şi schimbe becul la toaleta din curte, să scoată apă din fântână, să-şi bea berea stând pe bordura de lângă magazin şi să strige: „O să fie bine, mă, o să avem curentul gratis!”. N-au fost inventaţi roboţi care să îndeplinească toate sarcinile astea în locul lor. Sau, dacă au fost inventaţi, oamenilor din Doiceşti nu le-a spus nimeni. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro