Comentează„Ce vă place cel mai mult la noua voastră școală?”, i-am întrebat pe elevii „Școlii Gimnaziale Profesor Doctor General Gheorghe V. Zaharia”, din satul Popești, Vrancea. „Scaunele!”, au răspuns în cor câțiva copii de clasa a V-a. Scaunele sunt rotative și prin urmare, un prilej în plus de joacă pentru ei.
Școala din Popești a fost construită chiar dinaintea reformei complexe a învățământului, făcută de ministrul educației de atunci Spiru Haret, scrie Școala 9. A fost dată în folosință în 1892. Renovări au mai fost, spune directorul școlii, Ionuț Bercaru, dar nu substanțiale: „Lipituri, pe ici, pe colo, dar înainte de anii ‘90, pe vremea C.A.P-ului”.
Școlile de la țară au, în general, cele mai mari probleme. Peste 20% dintre elevii din mediul rural consideră că printre marile probleme ale școlii lor este infrastructura inadecvată și 40% arată cu degetul spre faptul că nu au nici măcar un laborator, arată un raport al Consiliului Național al Elevilor.
Până anul acesta, școala din Popești era din categoria celor în care inspectorii de situații de urgență descopereau cele mai multe nereguli. Unitățile construite înainte de anii 1990 nu necesită, potrivit legii, autorizații de funcționare, dar sunt verificate anual.
„Cum să învețe, azi, acești copilași minunați în condițiile secolului XIX?”
Șapte săli de curs, printre care una de sport, și o sală de grădiniță au fost renovate complet, în decurs de patru luni, cu ajutorul asociației Bookland. „Ideea a fost a unei colege de la grădiniță (n.r. – Grădinița cu Numărul 1, aflată în aceeași curte)”, povestește directorul. Colega sa venise cu ideea să înscrie grădinița în programul de renovare. „Dar școala arată mult mai rău!”, s-a gândit el atunci. Așa că au completat împreună un formular, pe site-ul asociației.
Și-au dorit să păstreze „personalitatea” școlii, așa că lucrătorii au intervenit cu atenție asupra ei. Ce s-a schimbat? „Totul! De sus până jos”, spune directorul.
Școala era într-o situație deplorabilă, spune și Mădălina Mocanu, director de marketing și comunicare al asociației Bookland. „Prin acoperișul vechi ploua în interior, pereții aveau fisuri și infiltrații, nu exista șapă, parchetul era deteriorat, ușile și geamurile antice nu se mai închideau bine și frigul era la el acasă”.
„De asemenea, mobilierul era de pe vremea lui Moș Ion Roată… Cum să învețe, azi, acești copilași minunați în condițiile secolului XIX?!”, a adăugat ea.
Astfel, acoperișul a fost înlocuit, iar pereții au fost izolați cu un termosistem decorativ produs în România, potrivit asociației.
De asemenea, pereții au fost reparați și zugrăviți, ușile și ferestrele au fost înlocuite, pe jos există acum parchet, iar sălile au fost și ele dotate cu mobilier și echipamente IT: videoproiectoare, un ecran inteligent în noul laborator de informatică, și scaune rotative noi, de care copiii au fost cel mai încântați.
Căldura din clase, de la o sobă care „scotea fum”
O problemă cu care școala din satul Popești s-a confruntat de-a lungul timpului, asemenea altor sute de școli din mediul rural, a fost frigul din clase, din timpul iernii. „Aveam sobe, iar unele dintre ele erau mai vechi de 20 de ani. Scoteau fum, făceau mizerie, crăpaseră…”, povestește directorul.
Și nici nu mai găsești meșteri sobari care să le repare, adaugă el. „S-a terminat cu meseriile tradiționale. Cauți sobari și nu mai găsești în toată Vrancea, îi numeri pe degete. Erau și vreo două sobe mai noi, dar am convenit să le dărâmăm pe toate”, a mai spus Ionuț Bercaru.
Acum, în școală a fost instalată și o centrală pe lemne. În momentul vizitei, însă, copiii nu începuseră cursurile în clădirea renovată. Învățau în schimburi. Cei mici – dimineața, iar clasele V-VIII, după-amiază, de la ora 13.
Muncitorii angajați de consiliul local lucrau încă la renovarea unui corp de legătură între clădirea renovată complet de Asociația Bookland și grupul sanitar, construit în urmă cu câțiva ani, în curte.
În comuna Popești, încă nu există rețea de apă funcțională, explică Ionuț Bercaru. Până acum trei ani nu exista nici asfalt, adaugă el. „La 12 km de Focșani!”
Școala are propria sursă de apă pentru ca toaletele să fie funcționale, ne explică el. „Acum vreo 15 ani, am făcut un foraj în grădină, și pe baza lui avem apă”.
Școala din Popești a trecut prin două războaie mondiale și a fost și spital de campanie
Profesorul de istorie poate acum să se folosească de clădirea școlii, veche de 130 de ani, ca material didactic. A fost construită chiar înainte ca Spiru Haret să ajungă ministrul „instrucțiunii publice” și să pornească o campanie de alfabetizare a României: în timpul mandatelor sale au fost construite aproape 2000 de noi unități de învățământ.
În timpul Primului Război Mondial, când zona era ocupată de nemți, clădirea a fost folosită ca spital de campanie. „Frontul de la Mărășești era la 40 km de aici. În zona asta, trupele se odihneau, iar răniții erau aduși aici, în clădire. Devenise spital de campanie, căci sălile erau mari, încăpătoare”, povestește directorul.
„Și acum, în grădinile oamenilor, când sapi mai adânc pentru vreo fundație, mai găsești rămășițe umane din timpul Primului Război Mondial”, adaugă Bercaru, în timp ce ne plimbăm în sălile mari, aerisite, care miros încă a vopsea, printre muncitorii care se ocupă de finisaje.
De altfel, în satul natal al profesorului de istorie, Bordești, la 15 km de Popești, există Cimitirul ostașilor români și germani, care a devenit monument istoric, cunoscut printre turiști.
În urmă cu 6-7 ani, Bercaru mai găsea veterani pe care-i chema să le spună povești de război elevilor. Acum, cu războiul la graniță, mărturisește profesorul de istorie, copiii citesc „povești” de pe internet: „Copiii sunt interesați de război, sunt curioși, pun întrebări, iar unii dintre ei, mai curajoși, îmi spun că sunt gata să se lupte cu rușii (râde)”.
„Iată cum, în situații de criză, se mai nasc simțiri naționale, patriotice, ceea ce e foarte bine”, continuă zâmbind profesorul.
Totuși, copiii își pierd rapid interesul pentru război și revin la propria lor realitate. „Trăiesc în bula lor, cu jocuri, acolo se concentrează mai mult, dar străduința mea e să-i fac să înțeleagă cât mai mult. Încerc să le dezvolt gândirea critică. Îi atenționez că multe informații sunt de propagandă, așa că trebuie să aibă grijă la ce citesc pe internet”, explică Bercaru.
Profesorul adaugă că nu le interzice elevilor să vină cu telefoanele la școală, din contră, le folosesc ca „platformă educațională”. De asemenea, școala este dotată și cu internet wireless.
Reportajul complet, pe Școala 9