ComenteazăÎn stradă, se simţea la fiecare pas dorinţa de a înainta, dorinţa de a trece de garduri. Se simţea şi frustrarea că acest lucru nu se va întâmpla. Oamenii nu au renunţat însă la speranţă. Cu puţin noroc, urmau să intre pe rând, la finalul slujbei, pentru a vedea altarul.
Dincolo de gard, lucrurile stăteau foarte diferit. Deşi aveau mai puţin spaţiu la dispoziţie şi erau înghesuiţi unul în altul, credincioşii puteau vedea mult mai bine ce se întâmpla în Catedrală. Şi puteau fi ceva mai siguri că vor reuşi să intre la altar. Pentru aceste şanse în plus, unii oameni au venit dis-de-dimineaţă.
Printre ei se aflau şi cei mai norocoşi dintre enoriaşi. Erau cei aduşi special pentru a umple primele rânduri de credincioşi. Cea mai mare parte erau îmbrăcaţi în straie populare, adunate din diversele regiuni ale ţării. Erau reprezentanţii de seamă ai provinciilor. Pentru mulţi, ocazia de a vedea cu ochii lor altarul a apărut repede, cu mult înainte ca slujba să se încheie. Au fost conduşi de preoţi către interior, pe măsură ce restul invitaţilor şi demnitarilor părăseau catedrala.
Ei nu erau foarte mulţi şi nu s-au înghesuit. Au avut un sector bine delimitat, spaţios, chiar în primul rând.
CITEȘTE ȘI: