Crima din comuna Vătava n-a fost niciodată subiect de „breaking news”; e un caz aparent banal, precum majoritatea poveştilor din cele peste 700 de dosare de omor rămase cu autor necunoscut în toată ţara. Dar cazul din Vătava a devenit unul atipic, prin perseverenţa şi meticulozitatea anchetatorilor. 

I-a furat banii de înmormântare

Vasile B. avea 85 de ani şi rămăsese văduv. Singurul lui fiu plecase să trăiască la oraş, iar bătrânul locuia singur, într-o casă din Vătava. Se descurca greu, așa că una dintre vecine îi aducea zilnic de mâncare.

Sâmbătă, 5 noiembrie 2016, în jurul prânzului, femeia a mers la bătrân cu nişte mămăligă cu brânză. „Era foarte slăbit, spunea că-l dor picioarele şi m-a rugat să-i aduc câteva lemne-n casă, ca să facă focul mai târziu”, a declarat vecina, în anchetă. 

Femeia s-a întors acasă, iar în jurul orelor 17:00, a văzut fumul ieșind pe hornul casei bătrânului. Se îngâna ziua cu noaptea, așa că nu s-a mai dus la el, gândindu-se că e prea târziu și că ar putea să-l sperie.

O altă vecină a observat că, în acea noapte, camera în care dormea Vasile B. a rămas în întuneric, deşi el obişnuia să ţină mereu lumina aprinsă. A doua zi de dimineaţă, soţul vecinei a mers să verifice ce face bătrânul. Uşa de la intrarea în casă era deschisă, iar Vasile B. zăcea nemişcat pe pat şi avea sânge pe față.

Toată casa lui era răvăşită, semn că cel care l-a ucis venise la furat, iar din lada patului dispăruseră 3.750 de lei, bani strânşi de bătrân pentru înmormântare.

Poliţiştii care au efectuat cercetarea la faţa locului au găsit în curte, lângă o căpiță de fân, două bucăți de slănină puse în pungi. Hoţul le furase din lada frigorifică a bătrânului şi le ascunsese, cu gândul că le va recupera mai târziu.

Amprentele şi cercul suspecţilor

Urmele de la locul faptei au dezvăluit ce s-a întâmplat în acea casă: după ce a pătruns, forțând ușa cu un levier, hoţul a fost surprins de bătrân, pe care l-a lovit în cap cu acelaşi levier. Vasile B. a încercat să scape în bucătărie, dar a fost imobilizat de hoţul care, urcându-se peste pieptul lui, l-a omorât prin asfixie.

Legiştii au constatat că lovitura de la cap era una de intensitate redusă, iar celelalte leziuni de pe corpul victimei fuseseră produse, prin comprimare, cu o forță mică spre medie. Anchetatorii au aflat astfel că persoana căutată de ei nu are o constituţie robustă.

În cercul de suspecţi au intrat şi Carmen Ionescu, şi concubinul ei: locuiau la trei minute de casa bătrânului şi fuseseră deseori în curtea lui, ca să-i vândă lemne pentru foc. Cei doi aveau patru copii şi niciun loc de muncă stabil.

Cercetarea la faţa locului a însemnat și ridicarea de amprente. Deşi agresorul încercase să șteargă tot ce atinsese, au fost descoperite patru urme papilare lăsate în diferite camere ale casei: pe lada frigorifică de unde furase slănina, pe una dintre clanţe, pe o altă uşă şi pe colţul unui dulap.  

Aceste probe au fost comparate cu amprentele suspecţilor, iar în a treia zi de la crimă s-a constatat că urmele îi aparţin lui Carmen Ionescu. Femeia a fost reţinută şi apoi arestată preventiv, iar în aprilie 2017, a fost trimisă în judecată pentru omor calificat și tâlhărie calificată, doar în baza unor probe indirecte. 

Suspecta îşi schimbă declaraţiile

Carmen Ionescu n-a recunoscut niciodată săvârşirea crimei, iar în timpul procesului nu a dat declarații, uzând de dreptul la tăcere. 

În ziua în care a fost reţinută de poliţişti, ea a susţinut că n-a intrat niciodată în casa bătrânului. Dar, după ce a aflat de găsirea amprentelor, a spus că a fost acolo cu „circa trei luni în urmă”, când a intrat pe un geam lăsat deschis şi a furat din ladă două bucăți de slănină, „de necaz, pentru că le era foame copiilor”.

„Nu ar fi găsit amprentele acolo, după atâtea luni”, i-a explicat o colegă din camera de arest preventiv, iar Carmen Ionescu şi-a modificat iar declaraţia, susținând că a intrat în acea casă cu 2-3 săptămâni înainte de crimă şi că, în timp ce bătrânul dormea, a umblat prin camere, uşile fiind toate deschise.

Dar povestea ei era contrazisă de amprentele lăsate pe uşi. Judecătoarea Erzsebet Petka, de la Tribunalul Mureş, spune, în decizia de achitare, că „este foarte posibil ca ea să fi deschis aceste uși și să fi creat urmele papilare, dar să nu își mai fi amintit aceste detalii, având în vedere starea de agitație în care s-a aflat, cu siguranță”.

Judecătorii Szots Barna şi Mihaela Vasiescu, de la Curtea de Apel Târgu Mureş, subliniază însă că tocmai incoerența declarațiilor şi lipsa unor explicaţii pentru acele amprente de pe uşi o incriminează pe inculpată.

Alibiul din ziua crimei

Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş au stabilit, în rechizitoriu, că Vasile B. a fost ucis în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2016. „Am fost tot timpul acasă, în acea noapte”, a susţinut Carmen Ionescu. Ea a declarat că în sâmbăta aceea nu a plecat nicăieri, iar seara a avut musafiri: doi vecini și socrii, care s-au uitat la televizor alături de concubinul ei, în timp ce ea a spălat haine și a făcut de mâncare.

Cei patru martori au confirmat spusele femeii, iar concubinul a declarat că, după miezul nopţii, când părinţii lui au plecat, Carmen Ionescu a rămas în casă cu el toată noaptea.

„Dar sâmbătă, a plecat de două-trei ori. Ultima dată, a ieşit din casă în jurul orei 17:00 şi s-a întors pe la 17:30”, a precizat bărbatul.

Înregistrările camerei video de la magazinul din sat confirmă că, în acea zi, femeia a fost acolo de două ori. Iar a treia oară, ea a mers la furat în casa lui Vasile B., susţin judecătorii de la Curtea de Apel. Magistraţii le-au cerut celor de la IML Târgu Mureş să spună mai exact când a murit bătrânul, iar legiştii au estimat că „între ora 15:00 din data de 05.11.2016 (sâmbătă) și ora 1:00 din data de 06.11.2016 (duminică)”. 

„În intervalul orar 17:00 – 17:30, avea suficient timp pentru a comite infracțiunile care i se reproșează”, arată judecătorii, adăugând că atitudinea inculpatei, care în acea seară nu a rămas lângă musafiri şi a ales să spele haine, „denotă preocuparea acuzatei de a șterge eventualele urme biologice rămase pe mâinile ei sau pe hainele cu care a fost îmbrăcată, atunci când a suprimat viața victimei”.

A intuit unde merge ambulanţa

Duminică dimineaţă, a doua zi după crimă, Carmen Ionescu a mers la barul din centrul satului, unde a băut o cafea. Era pe terasă, când a văzut ambulanța trecând. Apoi a venit concubinul ei, care a certat-o că stă acolo şi a luat-o acasă.

Pe drum, cei doi au fost opriți de un echipaj de poliție care i-a întrebat unde e casa lui Vasile B., iar Carmen Ionescu le-a indicat direcția de mers, adăugând: „e și o ambulanță acolo, o fi murit bătrânul”.

Procurorul a taxat imediat această scăpare, dar judecătoarea de la tribunal a considerat că „e forțată concluzia vinovăției”, fiind „logic ca inculpata să fi presupus că ambulanța s-a deplasat la locuința victimei (…), dată fiind vârsta înaintată și starea de sănătate precară ale victimei.”

„E adevărat că victima era o persoană bolnavă și în etate”, au replicat judecătorii de la Curtea de Apel, „însă nu se poate afirma că era singura persoană în vârstă din localitatea Vătava (cu 852 de locuitori – n.r.) care suferea de mai multe afecțiuni medicale, situație în care ambulanța putea să fie solicitată de oricare dintre localnicii bătrâni – și nu numai – ai acestei comune.”

Expertizele genetice nu o incriminează

În acea duminică, după ce au ajuns acasă, Carmen Ionescu şi concubinul ei s-au certat, iar el spune că a lovit-o „peste față, cu palmele, de 2-3 ori, și o dată peste spate, cu o joardă groasă de un deget”. Seara, femeia a fugit de acasă. A dormit într-o căpiţă de fân, iar a doua zi a plecat la Deda, unde locuiesc părinţii ei.

Luni, 7 noiembrie 2016, ea a mers la Reghin, de unde și-a luat un telefon mobil, un aparat radio și nişte haine. Rudelor ei le spusese că vrea să se despartă de concubin şi să plece în Spania. Dar a doua zi, Carmen Ionescu a fost reţinută de poliţie. 

La examinarea fizică, s-a constatat că avea zgârieturi şi vânătăi pe braţe, pe picioare şi în zona abdomenului. Erau însă leziuni de o gravitate redusă, care îi infirmau teoria că a fugit de acasă din cauza agresiunilor repetate ale concubinului, susţin procurorii.

Ei au considerat „rezonabilă concluzia că aceste leziuni s-au produs în noaptea de 05/06.11.2016, prin rezistența opusă de către victimă”.

Au fost trimise la expertiza genetică mai multe probe: depozit subunghial recoltat de la bătrânul ucis, urme de contact de pe corpul lui, geaca şi pantalonii purtaţi de Carmen Ionescu. Dar în probele recoltate de la victimă nu a fost găsit suficient material biologic pentru a se stabili un profil genetic, iar pe hainele acuzatei nu era nicio urmă din ADN-ul victimei. 

Levierul cu care fusese lovit bătrânul a fost găsit la locul faptei; pe el era sângele victimei, dar nu și alte urme biologice ce ar fi putut să o incrimineze sau nu pe inculpată. Judecătorii de la Curtea de Apel Târgu Mureş spun că, deşi aceste concluzii ale expertizelor genetice „nu cuprind informații utile, totuși ele nu exclud prezența inculpatei în câmpul infracțional”. 

Şerparul cu mărgele şi declaraţia copilului

Din casa lui Vasile B. fusese furat şi un şerpar vechi – un brâu țărănesc din piele şi pânză, pe care era cusute mărgele colorate. La 8 noiembrie 2016, când Carmen Ionescu a fost reţinută de poliţie, acest şerpar a fost găsit într-un dulap din locuinţa ei. Femeia a spus atunci că era un cadou de la bătrân.

A doua zi, a mărturisit că luase şerparul din casa lui la „furtul de acum trei luni” şi că, după ce l-a adus acasă, i l-a arătat şi fiului ei de 11 ani, care s-a jucat cu el. Judecătoarea de la Tribunal l-a chemat pe copil să dea o declaraţie.

– „Îți aminteşti dacă, în locuința în care ai stat împreună cu mama și tata, ai văzut o curea lată cu flori colorate, cusute pe ea?”, l-a întrebat, repetat, magistrata.
– „Nu, nu am văzut”, a mărturisit copilul.

La termenul următor, concubinul lui Carmen Ionescu a cerut ca băiatul să fie reaudiat, iar el, adus iar la tribunal, a spus că şi-a amintit că s-a jucat cu acel șerpar. Judecătoarea a reţinut „că aceasta a furat șerparul din locuința victimei, cu mai multe zile înaintea uciderii acesteia”.

Dar magistraţii de la Curtea de Apel au apreciat că băiatul fusese învăţat de tatăl lui ce să spună la reaudiere, iar declaraţia e una „pro causa”.

Confesiunile de la vorbitor

Se spune că fiecare pasăre pe limba ei piere. Cât a fost în arest preventiv, Carmen Ionescu s-a întâlnit la vorbitor cu concubinul ei, iar discuţiile dintre ei au fost înregistrate. 

Ea încerca, spun procurorii, să creeze diferite scenarii ale crimei şi-i spunea concubinului că un bărbat și o femeie ar fi urmărit-o când intra în locuința victimei, după care ei l-ar fi ucis pe bătrân, lăsând ca vina să cadă pe ea. Era sigură că nu poate fi condamnată doar în baza unor urme papilare şi mărturisea:

„De acolo trebui să vadă ei, că degeaba mi-o găsit amprenti”, „M-am gândit că e mai bine să zâc că am intrat în casă, că doar amprentili se vede peste tăt…”.

Apărarea ei a acreditat ideea că, fiind o femeie slăbuţă, Carmen Ionescu nu avea forţa fizică pentru a ucide un bărbat. Dar victima era un bătrân firav, care avea 1,67 m înălțime, şi văzând-o în sala de judecată, judecătorii de la Curtea de Apel au apreciat că  acuzata, care avea „50-55 kg”, îl putea ucide pe Vasile B., urcându-se cu genunchii peste pieptul lui.

În plus, analizând dispunerea loviturilor de pe trupul victimei, anchetatorii au stabilit că „e posibil ca autorul crimei să fie stângaci”. La Curtea de Apel, Carmen Ionescu „a admis că folosește mâna stângă”, notează judecătorii.

Slănina, restituită după 4 ani

La 12 iunie 2018, apreciind că nu există suficiente probe care să-i dovedească vinovăţia, judecătoarea Erzsebet Petka a achitat-o pe Carmen Ionescu şi a pus-o în libertate. 

În timpul procesului, femeia fusese trimisă în judecată pentru un furt calificat comis în 2015, la o casă de amanet din Haţeg, cu acelaşi modus operandi (noaptea, prin forţarea unei uşi), iar în martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a condamnat-o la 2 ani cu suspendare.

Dar, la sfârşitul anului trecut, judecătorii Szots Barna şi Mihaela Vasiescu, de la Curtea de Apel Târgu Mureş, au decis să o trimită pe Carmen Ionescu pentru 20 de ani în spatele gratiilor.

Nu am remarcat ca acuzata să fi manifestat o minimă urmă de compasiune față de victima sa.

Magistraţii, în motivarea deciziei:

După patru ani de la uciderea lui Vasile B., fiul lui, căruia Carmen Ionescu ar trebui să-i plătească 30.000 de euro daune morale, a primit de la camera de corpuri delicte a Tribunalului Mureş două plicuri: într-unul era şerparul tatălui, iar în celălalt, bucățile de slănină furate în seara crimei.   

Urmărește-ne pe Google News