O veche terapie ar putea deveni o alternativă la antibiotice

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat la sfârșitul anului trecut că dacă nu se face nimic pentru prevenirea utilizării abuzive a antibioticelor sau pentru găsirea unor molecule noi, lumea se îndreaptă către „o eră post-antibiotice, în care infecțiile comune vor începe să ucidă”.

Descoperită în timpul Primului Război Mondial și dezvoltată în anii 1920 și 1930, fagoterapia se bazează pe folosirea de viruși care mănâncă bacterii (numiți și bacteriofagi), care se găsesc în cantități foarte mari în natură (inclusiv în ape uzate) sau în corpul uman (în intestin, de exemplu).

Acești viruși au o activitate mai limitată decât antibioticele, nedistrugând decât anumite tulpini de bacterii, dar nu provocă practic niciodată efecte secundare grave în organismul tratat, a spus dr. Dublanchet care a precizat că a vindecat în ultimii ani 15 pacienți prin această metodă.

Tratamentul este de obicei de scurtă durată (două până la trei săptămâni) și semnificativ mai puțin costisitor decât cel cu antibiotice.

Dar dezvoltarea fagoterapiei este împiedicată de lipsa de interes a laboratoarelor mari, deoarece fagocitele sunt derivate din natură și, prin urmare, „non-brevetabile”.

Recomandări

Marcel Ciolacu anunță că se retrage din cursa prezidențială indiferent de rezultatul renumărării voturilor din primul tur

„Laboratoarele au abandonat centrul de interes, deoarece randamentul investițiilor este considerat prea mic”, notează Jean Carlet specialist în boli infecțioase, consultant de OMS, citat de AFP.

În SUA, singurele fagocite comercializate în prezent sunt destinate să protejeze produsele alimentare împotriva infecțiilor bacteriene.

UE a lansat în 2013 primul proiect din acest domeniu, numit ‘Phagoburn’, pentru a testa fagocitete împotriva bacteriilor rezistente care atacă rănile mari arse. Un număr de 12 pacienți din Franța, Belgia și Elveția urmează să participe la acest test.

Specialiștii susțin că  „nu se pune problema de a înlocui antibiotrerapia cu fagoterapie, ci de a le asocia” și arag atenția asupra ei invită la prudență în ceea ce privește impactul potențial la scară mare al unei eventuale fagoterapii asupra mediului înconjurator. „Riscăm să schimbăm mediul global al lanțului vieții”.

Urmărește-ne pe Google News