Oameni care au reusit sa-si invinga handicapul

Robert Potroghiru a suferit o fractura de coloana vertebrala cand avea 16 ani. Visul lui a fost sa aiba o masina. In urma unei discutii aprinse cu tatal lui a renuntat la masina si s-a apucat sa-si construiasca singur o casa. Dupa o munca asidua de trei ani si sacrificii la sange, tanarul handicapat este pe punctul sa-si vada visul implinit. Robert Potroghiru, un tanar care se sprijinea in carja, ne-a iesit in intampinare si, cu zambetul pe buze, ne-a poftit in casa. Impresionat de povestea lui, dar mai ales de faptul ca a incercat, in ciuda handicapului, sa traiasca la fel ca orice om normal, am vrut sa-l cunosc.
Ma asteptam totusi ca, in ciuda curajului sau de a lua viata in piept si de a-si depasi conditia, sa se rusineze cand va fi nevoit sa discute despre el. N-a fost asa, pentru ca Robert s-a dovedit o fire foarte comunicativa. Incet, incet aflu de la el ca are 26 de ani si, pe cand avea 16 ani, a suferit o fractura de coloana. A fost inregistrat la Inspectoratul pentru Handicapati ca asistat cu gradul I de handicap, motiv pentru care beneficiaza permanent de insotitor. „Am ametit deodata si am cazut din picioare. Cand am vrut sa ma ridic, am picat din nou si mi-am fracturat coloana. Nici astazi nu am aflat de la ce mi s-a facut rau atunci. Un an de zile am stat imobilizat la pat. Apoi am fost obligat sa merg doar in carut. Ani intregi am urmat tratamente si terapii ca sa pot merge acum cu ajutorul carjelor”, si-a inceput Robert povestirea.
Tanarul, caruia prietenii ii mai spun si Romica, a renuntat la scoala din cauza acelui accident. Urma atunci cursurile de sculptura la o sectie de la Liceul Letea din Bacau si a fost nevoit sa se transfere mai tarziu la o scoala profesionala. A izbutit sa termine acea scoala, dar examenul de Bacalaureat nu l-a sustinut deocamdata.
Multa vreme dupa accidentul care i-a schimbat destinul, Romica n-a mai vrut nimic de la viata. Cu timpul insa, dupa ce a inteles ca trebuie sa traiasca, tanarul si-a luat inima in dinti si a inceput lupta cu propriul destin. Incet, incet a inceput sa-si faca si planuri de viitor.
„Intr-o zi, datorita unor reprosuri ale tatalui meu, m-am hotarat sa-mi fac casa mea. M-am gandit ca ar fi bine sa locuiesc singur. Si am demarat lucrarile. Am taiat toata bolta de vie din curte, unde vara jucam table, dupa care am inceput sa-mi procur materialele necesare pentru constructie. Am cheltuit pana acum 140 de milioane de lei, fara sa pun la socoteala munca, plata celor care m-au ajutat si banii pentru tamplarie”, ne explica Robert. Tanarul ne-a marturisit ca isi doreste o casa. Locuinta ideala in acceptiunea lui trebuie sa aiba doar un dormitor, baie si bucatarie, dar sa fie foarte spatioasa.
Robert a inceput sa lucreze la casa acum trei ani, iar rezultatele se vad. „La sapat si la turnat fundatia nu m-am putut baga. Dar, in rest, am muncit singur. Caram singur galeata de 15 kilograme cu nisip, din strada. Reteaua electrica a fost facuta de mine in intregime. Am varuit, am tencuit, mobila am facut-o cu mana mea, din bucati de pal. La fel tamplaria. Nu am avut flex si masina de gaurit, asa ca am utilizat un ferastrau de mana si surubelnite”, ne creioneaza el rapid munca asidua pe care a facut-o in tot acest timp.
Proiectul casei a fost realizat tot de Robert, in colaborare cu un verisor. Prima camera a fost una subterana, pe care proprietarul vrea sa o faca in stil american, desi nu are prea mult spatiu. „Tot ce imi doream era sa fac o casa accesibila, cu o singura treapta la intrare, rampa pentru carut si sa fie rezistenta la cutremure. Stiti voi, in caz de cutremur nu pot fugi asa de tare”, glumeste amar tanarul.
Daca pana acum Robert a muncit de zor, de o vreme a lasat-o mai moale cu constructia. Motivul pauzei sale temporare este lipsa banilor. El spera insa sa se redreseze financiar si, cel mai tarziu anul viitor, casa sa fie gata. Mai are de tencuit bucataria si baia, si sa puna gresie si faianta. Casa lui Romica a fost ridicata in prelungirea celei parintesti. In sat, Robert este recunoscut ca un bun depanator. „Lucrez pe comenzi: electronica, vopsitorie si tamplarie. Am invatat si repar orice prind. Nu ma bag la televizoare. Iau tarife mai joase decat restul meseriasilor si am mai multe comenzi”, ne descrie tanarul mica lui afacere. El este si un pictor talentat si veniturile lui se rotunjesc si din acest hobby. O alta pasiune de-a lui este muzica, motiv pentru care in toata casa si-a montat boxe. Spune zambind ca-i plac si fetele frumoase. De doi ani are o prietena, Nicoleta, alaturi de care afirma ca a invatat sa fie fidel si responsabil.

Urmărește-ne pe Google News