Libertatea continuă azi serialul despre oamenii care schimbă România. Serialul Libertatea prezintă în oglindă portretele a doi luptători. Unul este gay, iar celălat este heterosexual. Dar asta, demonstrează jurnalistul Sorina Ionașc, nu îi face diferiți în încercarea lor de aduce zâmbete pe fețele celor care au nevoie.
George
George este un copil. Un copil emotiv, care, iată, stă în fața mea, zâmbește și se străduiește să fie în largul lui. E dimineață, dar el s-a trezit. A luptat cu el și încă o face, iar acum e un copil care luptă pentru ca toți ceilalți să lupte cu ei. Are și un sistem pe care-l numește “borcănașul lui ermetic”. Acolo își bagă toate durerile cele mai grele și nu le scoate în fața altora decât după ce și le asumă el.
George are 20 de ani și este proaspăt student în București, la Resurse Umane. A studiat, anul trecut, Psihologia Afacerilor, în Londra, dar a ales să se întoarcă. Voia să lucreze cu adolescenții, iar lucrul ăsta l-a descoperit încă din liceu, când a început să facă voluntariat cu ei, să le arate tainele dezvoltării personale. El însuși a participat la un astfel de curs și asta i-a schimbat viața.
„Am zis o propoziție și am înghețat. Mă chinuiam să nu plâng. Este foarte greu când ai anxietate socială. Trebuie să te forțezi, să înveți să-ți înfrunți problemele, să ieși din zona de confort. Eșuezi, vezi ce a mers prost și o iei de la capăt. Din eșec în eșec în eșec, până când vine și succesul”.
Asta îi învață și pe adolescenții de azi. „Noile generații”, le numește el. Numai că el însuși face parte dintr-una pe care deja o schimbă.
„E foarte important să vezi că alți oameni sunt acolo pentru tine, care să te sprijine atunci când cazi. E normal să cazi, important e să înveți să te ridici. Și îmi place să-i ajut pe alții așa cum am fost și eu ajutat. Vreau să dau mai departe”.
George e un copil mare acum. Nu e un visător naiv, care nu vede în ce lume trăiește. A ajuns să aibă o gândire mare și o forță la fel.
„Societatea asta nu e foarte roz și mă bucur că nu e. Altfel n-ai cum să vezi problemele, să înveți din eșecuri și apoi să încerci să produci o schimbare, oricât de mică. E foarte mult de muncă, dar nu e imposibil. Cheia e că trebuie să ne ajutăm reciproc, să fim uniți, să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem”.
Relu
Și Relu crede în schimbare. Și Relu e un idealist, un visător care luptă cu imposibilul.
Locuiește pe ulița Bisericii din Scrioaștea, cum i se spune, iar sâmbăta iese cu cărțile pe uliță, pentru ca toți copiii din sat să aibă acces la ele. Într-o zi, două femei treceau cu colivă la cimitir. S-au uitat, în treacăt, la cărți, s-au întrebat ce-i cu ele în drum și au mers mai departe. Nici una nu a luat o carte pentru copiii lor, nici una nu și-a adus copiii la cărți.
Relu are 49 de ani, dar gândirea e la fel ca a lui George. Măreață. Relu citează des din Alexis de Toqueville, „Despre democrație în America”. Vorbește despre importanța ca omul simplu, majoritar, să aibă acces la educație. Și asta încearcă să facă.
Relu are un vis. Să aducă aproape cărțile și copiii. Ca atare, a început cu băiatul său, Andrei, pe care încă încearcă să-l facă să citească. A văzut el în Anglia cum erau improvizate mici biblioteci în cabinele telefonice și a făcut la fel. A construit din ce avea prin curte o mică bibliotecă, din pietre și uși de lemn, și a întins cărțile la vedere, pentru toți copiii din Scrioaștea.
Dar visul unui om nu e suficient. Iată, au trecut aproape două luni, iar pentru copiii din Scrioaștea nu a venit momentul. Prea puțini s-au apropiat de mica bibliotecă improvizată.
„Nu se face coadă la cărți, recunosc. Dar trebuie să mergem înainte. Eu chiar cred în lucrul acesta. Cred enorm și n-am cum să mă opresc. Dar trebuie decizii luate de sus, trebuie schimbat tot sistemul. Pentru că educația este, până la urmă, o carte”, spune el cu o apăsare în glas.
Se uită la cărțile lui. A venit toamna. Astă vară, soarele veștejea paginile cărților și le îndoia coperțile, dar de acum, ploaia o să le distrugă de tot. Așa că a cerut un spațiu de la primărie ori în școală sau la grădiniță. N-a primit.
Relu nu renunță. Nu știe ce față va avea proiectul lui, dar o caută pe cea mai bună. Așa cum și George caută cea mai bună variantă a fiecărui om.
Relu este heterosexual, iar George e gay. Și amândoi sunt OAMENI CU PUTERE.
Citește și: