Alina
Odată, era la semafor un șofer care își bătea partenera din dreapta. Alina s-a dus la el, i-a spus să n-o mai lovească, bărbatul a reacționat violent. Așa că a luat pachetul de biscuiți pe care-l avea și i-a dat cu el în cap. L-a umplut de firimituri, dar l-a făcut să se oprească.
Pe Alina o știe o Românie întreagă, pentru celebru tricou cu „Mă p.. pe el de vot”. Dar pe Alina, lumea o știe mai puțin pentru ce e în spatele acelui mesaj. Ea ajută oamenii infectați cu HIV, a văzut și vede cum oamenii mor sub ochii ei, iar statul nu face nimic pentru ei. Și pentru asta, Alina încă „se p… pe el de vot”.
Alina a stârnit controverse în 2014, înainte de alegerile europarlamentare, cu mesajul transmis pe tricoul purtat de ea
Alina are 39 de ani și a început voluntariatul când avea doar 16 ani. Avea grijă de fete de 12 ani, care trăiau la ultimul etaj al liceului Iulia Hașdeu, ca-ntr-un centru de plasament. De 14 ani lucrează cu grupuri vulnerabile, oameni cu HIV. Dependenți de heroină, prostituate, oameni care stau în canale și „bagă-n venă”, copii instituționalizați. Pe stradă, în spitale sau chiar în ambulanță.
La început, a făcut terapie prin artă cu ei. Auzise că aveau nevoie de profesor de pictură și s-a băgat. Apoi a făcut informare cu ei. „Copiii habar n-aveau că au HIV și nu SIDA, că pot să trăiască, nu mor automat”. Apoi a trecut la psihoterapie cu ei.
Alina își șterge ochii. Îi curg lacrimi, dar, de data asta, e de la ambrozie. Alina a ajuns să fie un om puternic, care se uită la oamenii din jurul ei, oameni în sevraj, cu febră 40, cu frisoane și dureri de oase, oameni care se chinuie să trăiască și care, uneori, mor. Fie nu luptă și ei, fie nu mai au metadonă. Alina e puternică, dar mai cedează. Chiar și acum e în burnout. Adică epuizare emoțională din cauza a ce ai trăit la locul de muncă.
„Mai plâng, că-mi mor în brațe oameni pe care îi știu de 14 ani. Nu mai dau randament. Așa că fac o pauză. Sunt o femeie puternică, dar o să ajung să paralizez dacă nu mă tratez și eu”.
De Crăciun, face 3.500 de sarmale pentru copiii defavorizați și familiile lor.
De ce continuă în treaba asta?
„Pentru că pot. Și pentru că-mi pasă”.
Mai face și trafic de medicamente, îmi spune la final, în fugă. Are sertarele de acasă pline de tratament anti-HIV pe care le obține și le dă gratis. Pe furiș.
Oana
Oana vorbește puțin despre ea. Spune, mai degrabă, ce fac oamenii din jurul ei. Ea e doar o mica piesă dintr-un puzzle și nu pune accept pe ea. Subliniază doar imaginea de ansamblu: cum oamenii construiesc o societate mai bună, mai evoluată.
„Toată lumea contribuie cu ceva. Fiecare ajută, în felul lui, iar comunitatea se schimbă. E ca un puzzle mic și e important să aducem cât mai multă schimbare”.
Are 20 de ani, studiază Antropologia și a făcut primul voluntariat în centrele de plasament. Mergea acolo, duminică de duminică, și petrecea timp cu copiii abandonați. Pentru ei, timpul cu un „adult”, era ceva ce nu primeau aproape niciodată.
Acum, Oana s-a alăturat unui alt ONG. „Curba de Cultură” are un grup de voluntari stabiliți în Izvoarele, în Prahova. Și pentru comunitatea de acolo, fac educație pe toate planurile. Au, ca obiectiv, devoltarea tinerilor și, printre altele, gestionarea deșeurilor și protecția mediului. Cu asta a început și Oana, întrebând oamenii de acolo ce-i împiedică să recicleze și ce i-ar face să înceapă asta.
Numai că voluntarii de la „Curba de Cultură”, printre care și Oana, fac mai mult de atât.
„Copiii de acolo au răscolit tot satul să adune gunoaiele și să aducă materiale să facem altceva din ele. Nu i-a obligat nimeni, au făcut cu entuziasm. Și e minunat să-i vezi crescând așa”.
Au făcut portofele din cutii de lapte și suc și căsuțe pentru păsărele din sticle de apă. Au făcut dezbateri pe teme de interes: sociale, politice, economice. Cu bătrânii, au stat, pur și simplu, de vorbă și cu aproape toți, au făcut gem de mere.
Au făcut, practic, orice care a educat și care a unit oamenii.
„Oamenii ar vrea ca schimbarea să vină dintr-odată. Oamenii sunt idealiști doar teoretic, vor ca schimbarea să vină de la sine. Dar important e să începi tu de undeva. Bucățică cu bucățică se fac foarte multe puzzle-uri și la final, iese o altă lume”.
Oana e bisexuală, Alina e hetero. Și amândouă sunt oameni cu putere.
P.S. Alina are și o fiică, pe Maria. Are 19 ani și a văzut, când era mică, un bărbat care s-a îmbrăcat în rochie de seară, apoi s-a machiat. Mama ei i-a explicat ce înseamnă transgender, ce înseamnă homosexual, heterosexual, de ce e perfect normal să existe oameni diferiți, exact cum i-a explicat ”de ce unii copaci au frunze roșii”. Maria nu a crescut cu vreo traumă din cauza asta și nici nu e gay. Dar a învățat că omul trebuie judecat doar pentru ce face, nu pentru cum se naște.
Citește și: