OAMENI ȘI BULDOZERE. Alegerea Romilor: Banii Sau Dărâmăturile

Povestea cu tabăra de romi Camping River e una puțin alambicată. Am tot încercat să înțelegem de ce o primărie ar construi și ar investi în așa ceva pentru ca, mai apoi, tot primăria să o distrugă.

Terenul pe care se află Camping River este unul privat, închiriat de Primăria Romei, în urmă cu mai bine de 10 ani, printr-un contract cu o fundație. Între timp, proprietarul a murit, prețul cerut de noul proprietar a crescut, iar primăria a spus stop. Așa că, cei aproape 400 de romi de acolo au fost nevoiți să-și găsească soluții, unele puse la dispoziție chiar de autorități.

Ofertele

”Ne-au spus că ne dau un bonus de familie de 10.000 de euro, pentru doi ani, să ne găsim o casă de închiriat. Noi ne-am căutat, dar cum auzeau proprietarii că ești țigan, «nu, nu, nu mai vreau». Nu a fost o posibilitate ca noi să reușim asta”.

Asta ne-a povestit Maria, pe numele ei adevărat, dar căreia familia și prietenii îi spun Grațiela. Familia, mai ales, că se află în Camping River de 8 ani și în Italia de 16, alături de frați, mamă și un copil adolescent. La 30 de ani ai ei, muncește cu ziua pe unde apucă: face curățenie sau la fier vechi. Băiatul ei, Alex, are 15 ani și merge la școală, cu acte în regulă. Dacă vor fi nevoiți să plece de acolo, mai pierde un an de școală. Cel puțin.

OAMENI ȘI BULDOZERE. Alegerea romilor

”Așa că ne-au zis că «dacă nu v-ați găsit case, vă dăm 1.500 de euro să plecați în țara voastră». Le-am zis că eu, în țară, n-am casă, n-am bani, n-am serviciu. Aici, de bine, de rău, mă descurc. Nu prin murdării, furt sau ceva, ci fac curățenie, mai un fier vechi, fac de toate. Ce să fac eu cu 1.500 de euro? Acum, dacă eu aș avea o casă și un loc de muncă în România, n-aș mai sta în 1.500 de euro ai lor, aș pleca de bunăvoie, numai să nu mai fiu cu copilul meu în stresul ăsta ”.

Buldozerul și copiii

Când au venit cu buldozerul, au intrat direct în case. N-a fost nimeni rănit, pentru că oamenii fuseseră scoși afară, dar copiii au rămas cu o singură imagine în cap: casa lor, dărâmată cu buldozerul, și apoi multă mizerie.

”A venit cu tirul, un tir mare, și a dat direct cu buldozerul în containere. S-au speriat copiii, sunt foarte terorizați, plâng, că n-au unde să doarmă, că rămân fără școală. Doamnă, se sperie și plâng copiii în somn. Credeți că nouă ne place să rămânem în mizeria asta? Că au dărâmat containerele și a rămas numai mizerie, iar lumea doarme afară. Acum ne permitem, că e cald, dar iarna? Sau acum câteva zile, când a plouat, și copiii dormeau pe jos, în ploaie?”.

Când s-au mutat acolo, nu era așa. Totul era curat, casele erau îngrijite, iar primăria le-a zis să stea liniștiți. Numai apă nu aveau, iar cea mai apropiată fântână era la 12 km.

”Au zis că ne ajută, să nu ne speriem, că avem copiii la școală. Aici aveam curățenie, civilizație, aveam tot. Apoi, primăria s-a săturat, a zis că Europa nu mai dă bani pentru noi și că trebuie să ne găsim singuri o soluție. Au zis că cine are bani și casă în România sau aici, să plece din tabără, iar ceilalți, să ne trimită în cămine”.

Orice ar fi, romii nu vor să plece. N-au unde, spun ei, iar România nu e o variantă. Le-au spus asta și oficialilor români care au fost acolo, chiar zilele trecute.

”Le-am spus că n-avem apă nici să ne spălăm, nici să folosim toaletă, nici să bem. Au venit domnii ăștia, din Parlament și de la ambasadă, și ne-au spus că azi nu e nimeni la serviciu, nici femei, nici bărbați. Alții poate sunt în șomaj. Și că de ce nu plecăm în țara noastră, că țara noastră caută foarte mulți oameni să muncească. Și le-am spus: «Eu unde stau, că n-am casă, am copil, am o mamă bolnavă»”.

OAMENI ȘI BULDOZERE. Alegerea romilor

Am încercat să obținem un punct de vedere chiar de la ministrul care se ocupă de românii din diaspora. Numai că inclusiv acolo ne-am lovit de o pasare a responsabilității. Natalia Intotero ne-a spus că, fiind vorba de cetățeni români de etnie romă, problema nu e a Ministerului pe care îl conduce, ci a instituțiilor care se ocupă de minorități.

”Trebuie să fiu rezervată, mai ales că nu este în atribuţia noastră. Există Agenţia Naţională pentru Romi, există un consilier de stat pe problematica romilor. Atributul Ministerului pentru relaţia cu Românii de Pretutindeni este acela de păstrare a identităţii naţionale pretutindeni în lume. Neavând atribuţie exclusiv pe partea aceasta, noi nu putem ieşi public până nu avem un punct de vedere oficial prin MAE”, a precizat ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni, Natalia Intotero, contactată de Libertatea.

Evacuările și drepturile omului

Povestea cu evacuările forțate nu e una pe care romii n-au mai văzut-o. Și, dincolo de legalitatea taberelor, se pune problema drepturilor omului. O spun și activiștii din domeniu, care de 10 de ani tot spun că ce se întâmplă e inuman.

”Este o poveste fără de sfârșit, pentru că sunt deja 10 ani de evacuări forțate și discriminare în privința locuințelor împotriva populației de etnie romă. Evacuările forțate nu s-au oprit niciodată. Ideea lor este ca populaţia romă să nu stea în tabere neautorizate, dar povestea de la Camping River ne arată că nici taberele autorizate nu mai sunt permise, iar aceasta este o poveste foarte dramatică, pentru că tabăra Camping River era una dintre cele șapte autorizate din regiunea Lazio”, ne-a explicat Riccardo Noury, reprezentantul Amnesty International, filiala Italia.

Așa cum spuneam la început, există mai multe tipuri de tabere de romi în Italia. Unele legale, frumos construite, civilizate, altele legale, dar cu o comunitate în care s-au comis și infracțiuni minore, și a treia categorie- cele ilegale, în care, de cele mai multe ori, rata infracționalității este una mare.

Camping River era în prima categorie, dar s-a transformat, în timp, în cea de-a doua categorie. Majoritari acolo sunt bosniacii, sârbii și muntenegrenii, iar cam un sfert sunt români. Se comit și infracțiuni pentru a face rost de bani – o recunosc chiar ei, mai cu jumătate de gură. Furturi, trafic de droguri și de arme – cele mai grave, spun surse oficiale europene aflate la fața locului, sunt comise de cei din fosta Iugoslavie.

Citește și: