Comentează- 24 martie este Ziua Mondială de luptă împotriva Tuberculozei, iar anul acesta, Organizația Mondială a Sănătății o comemorează sub sloganul „Timpul trece”, prin care sugerează că promisiunile liderilor ONU de a eradica tuberculoza până în 2030 nu se mai pot lăsa așteptate.
- Datele INSP arată că România a înregistrat anul trecut, comparativ cu 2019, și cu zece mii mai puțini bolnavi de cancer.
Măsurile și restricțiile luate în pandemia de COVID în România au adus și o scădere dramatică: de la 9.368 de cazuri de TBC diagnosticate în 2019 la puțin peste 6.000 identificate anul trecut. „Doar că cifrele nu arată adevărul”, spune Paula Rusu, activistă pentru drepturile persoanelor cu tuberculoză.
„Numărul pacienților care au ajuns la spital cu tuberculoză a fost mult mai mic în perioada asta față de anii precedenți. Nu pentru că ar fi mai puține cazuri, ci pentru că oamenii au fost reținuți și de frica unei noi infecții nu s-au mai dus la spital”, explică ea.
Datele INSP arată că astăzi, în România, sunt 7.221 de bolnavi de tuberculoză față de 11.000 acum doi ani. Realitatea e însă mult mai dureroasă.
„Pneumologii au o vorbă”, spune Rusu: „În spatele fiecărui caz diagnosticat de tuberculoză mai sunt încă 10 cazuri nediagnosticate. Nu trebuie să fie toate contagioase, dar chiar și o tuberculoză latentă, la un moment dat, poate deveni o tuberculoză contagioasă”.
Activista, care a fost, la rândul ei, pacient TBC, spune că e „dramatică scăderea cazurilor diagnosticate, aproape la jumătate”.
Noi nu am făcut absolut nimic ca țară ca să ne bucurăm de o scădere a numărului pacienților de tuberculoză. Asta înseamnă că, în clipa de față, diferența de număr între cazurile noi din 2020 și cele din 2019 se află undeva în comunitățile lor, suferă, tușesc, împrăștie bacili.
Paula Rusu, activistă pentru drepturile persoanelor cu tuberculoză:
„Ajunsese la 43 de kilograme și continua să slăbească”
Teama oamenilor de a se infecta cu COVID din spital, accesul restricționat în unitățile medicale, dar și medicii epuizați din prima linie sunt motivele principale pentru numărul mic de noi îmbolnăviri cu TBC, crede Paula Rusu.
Dă exemplul unei femei de 30 de ani care i-a scris pentru a-i cere ajutorul.
„O doamnă din Brașov a fost diagnosticată extrem de dificil cu o tuberculoză care s-a dus în alte organe, nu în plămâni (când se întâmplă asta, nu este contagioasă). A făcut o tuberculoză genitală. Femeia a ajuns îngrozitor de greu la tratament. Pentru că spitalele erau închise, pentru că în localitatea de unde era, accesul ei ca pacient necontagios a fost trecut la capătul de jos al listei. Un lucru necinstit”, povestește Paula Rusu.
Femeia ajunsese la 43 de kilograme și continua să slăbească, spune Rusu. A ajuns, în cele din urmă, la Institutul Marius Nasta din București, unde a primit tratament și acum este bine.
„Pacienți care au o formă mai ușoară de tuberculoză nu vin încă la spital. Frica lor se traduce prin: Mă duc cu una și plec cu zece boli”, explică Paula Rusu.
4 copii cu forme grave de TBC în doar două luni. „Un număr șocant”
Lipsa unui diagnostic TBC poate duce la decese. Un lucru care deja se întâmplă, explică Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta.
Doar în primele două luni din 2021, spitalul a avut internați patru copii cu forme grave de TBC. Unul dintre ei a murit.
„Sunt mai mulți copii cu TBC (263, conform INSP), dar aceste forme grave n-au fost de mult atât de multe. Când ai TBC formă severă la copii înseamnă că foarte mulți adulți sunt bolnavi în jurul lui și au venit târziu la doctor. Dacă depistezi adultul, poți depista rapid și copilul – ca să nu ajungă cu o formă severă”, explică Mahler.
În 2020, doar doi copii au fost internați la „Nasta” cu formă severă de TBC.
„Oamenii ne goneau din comunitate”
În ciuda pandemiei și a cifrelor care prevestesc un șoc post-coronavirus, caravanele de screening – pentru depistarea bolnavilor de tuberculoză aflați în medii vulnerabile, în special în zone rurale, fără acces la unități medicale – au continuat să meargă pe teren. Caravanele sunt un proiect realizat cu fonduri europene și coordonat de Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta din 2019.
La începutul pandemiei, caravanele au fost alungate din comunități, uneori, chiar de primarii înspăimântați că echipajele ar putea să le aducă COVID în localitate, spune Paula Rusu, care este și coordonator comunicare Screening TB.
În alte cazuri, „oamenii s-au speriat că venim să-i testăm de COVID și atunci nu voiau să vină izoleta să-i ducă la spital”, povestește Beatrice Mahler.
Medicul spune că „a fost extrem de greu” să găsească personal pentru cele patru echipe care merg în zonele roșii ale României – cu cea mai mare incidență de TBC.
Dar schimbarea de atitudine s-a văzut la începutul lui 2021, spune Mahler.
„În starea de urgență n-am mai fost pe teren. Dar am reluat activitatea mult mai activ în septembrie anul trecut, iar acum oamenii au ajuns să ne întrebe când venim la ei”.
Cea mai ridicată incidență din UE
România are cea mai mare incidență de bolnavi de TBC din Uniunea Europeană. Dacă, oficial, incidența este undeva la 60% la suta de mii de locuitori, după ce caravanele au ajuns în localitățile din zonele roșii, aceasta a crescut la 200 la suta de mii de locuitori, explică Paula Rusu.
„Cifre zdrobitor de mari”, spune și Mahler.
Screeningul activ trebuie să rămână o direcție pe care România să o aibă în următorii ani, până vom ajunge la o incidență a TBC similară cu țările europene.
Manager „Marius Nasta”:
În lume, pandemia de COVID-19 a pus în pericol progresul și eforturile de stopare a tuberculozei la nivel mondial, notează OMS. În loc să fie eradicată, specialiștii estimează că, până în 2025, vor fi până la 6,3 milioane de noi îmbolnăviri de TBC.
„Mi-e teamă că acest moment, în care incidența cazurilor a scăzut brusc, este doar un val care ne va lovi – în ceea ce înseamnă impactul cazurilor de TBC după pandemia de COVID”, explică și Beatrice Mahler.