Populațiile globale de mamifere, păsări, amfibieni, reptile și pești au suferit, în medie, un declin de două treimi, în mai puțin de jumătate de secol, din cauza acelorași factori care au contribuit la apariția bolilor zoonotice, cum este COVID-19, arată Raportul Planeta Vie 2020, publicat joi de WWF.
Concret, în medie, efectivele globale ale acestor animale au scăzut cu 68% între 1970 și 2016, potrivit analizei realizate de WWF și Societatea Zoologică din Londra (SZL).
Raportul Planeta Vie 2020 apare la fiecare doi ani (începând cu 1998) și prezintă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra stării lumii noastre naturale prin Indicele Planeta Vie (LPI), care urmărește tendințele abundenței globale a faunei sălbatice.
Cercetarea celor două organizații este una dintre cele mai complexe analize cu privire la biodiversitatea de pe glob și a fost realizată de 134 de experți din întreaga lume.
Acum doi ani, acest raport arăta că scăderea efectivelor de vertebrate era de 60%.
Cifre sumbre, din America până în Asia
Analiza a urmărit datele referitoare la 20.811 de populații reprezentând 4.392 de specii de vertebrate. Speciile monitorizate includ animale amenințate precum ursul polar sau ursul panda, dar și specii mai puțin cunoscute de amfibieni și pești.
Concluzia raportului este una sumbră: din pădurea ecuatorială din America Centrală până în Oceanul Pacific, natura este pur și simplu exploatată și distrusă de oameni într-un ritm nemaîntâlnit până acum în istoria civilizației.
Cea mai mare scădere a efectivelor de animale a fost înregistrată în America Latină și în Caraibe. Vorbim despre un declin de 94% al populațiilor de vertebrate.
Reptilele, peștii și amfibienii au fost cei mai afectați, în special din cauza exploatării intensive a ecosistemelor, a reducerii habitatului și a bolilor.
Scăderea cu 94% a LPI pentru regiunile subtropicale ale celor două Americi este rezultatul cel mai izbitor observat din toate regiunile. Conversia preriilor, savanelor, pădurilor și zonelor umede, supraexploatarea speciilor, schimbările climatice și introducerea de specii invazive sunt principalii factori responsabili pentru acest declin, spune raportul.
Regiunile Africa și Asia Pacific se confruntă la rândul lor cu un declin semnificativ al populațiilor de vertebrate: 65%, respectiv 45%.
Europa și Asia Centrală au avut un declin de 24%, în vreme ce populațiile au scăzut cu 33% în medie în America de Nord.
Animale amenințate de dispariție
Zonele care conțin corpuri de apă dulce sunt printre cele mai afectate de activitatea omenească.
Cele 3.741 de populații monitorizate – reprezentând 944 specii de mamifere, păsări, amfibieni, reptile și pești – cuprinse în Indicele Planeta Vie pentru mediul dulcicol au scăzut în medie cu 84%, arată raportul.
Una din trei specii de animale din aceste zone este amenințată de dispariție, printre acestea aflându-se, spre exemplu, sturionul chinezesc din Fluviul Yangtze, a cărui populație a fost redusă cu 97%, din cauza barajelor apărute pe căile sale de migrație.
Speciile cu o dimensiune mai mare a corpului în comparație cu alte specii din același grup taxonomic sunt uneori denumite „megafaună”.
În ecosistemele dulcicole, megafauna este compusă din specii care ating greutatea de peste 30 kg, precum sturionii și somnul gigantic de Mekong, delfinii de râu, vidrele, castorii și hipopotamii. Acestea sunt supuse unor amenințări antropice intense, inclusiv supraexploatării, precum și unor puternice declinuri populaționale observate în consecință, avertizează raportul.
Megapeștii sunt deosebit de vulnerabili. Capturile din bazinul fluviului Mekong între 2000 și 2015, de exemplu, au scăzut pentru 78% dintre specii și declinurile sunt mai puternice la speciile cu dimensiuni medii spre mari.
„Existența unor coridoare de migrație care să asigure accesibilitatea sturionilor la locuri de reproducere suficiente și de calitate, dar și a puilor de sturioni la locuri de hrănire, sunt esențiale pentru supraviețuirea acestor specii. Degeaba creionăm alte tipuri de măsuri de conservare dacă sturionii nu pot ajunge și folosi habitatele care le asigură perpetuarea. De aceea, managementul acestor coridoare trebuie să meargă în sensul păstrării celor încă existente și refacerii conectivității longitudinale în orice situație este posibil”, a declarat Cristina Munteanu, Manager proiect ape dulci la WWF-România.
Printre speciile pe cale de dispariție incluse în raport se mai numără gorila de câmpie de vest, specie care a înregistrat un declin estimativ de 87% între 1994 și 2015, în Parcul Național Kahuzi-Biega, Republica Democrată Congo, în principal din cauza vânătorii ilegale.
Un alt exemplu și mai dramatic este cazul papagalului gri african: în sud-vestul Ghana, populația a scăzut cu până la 99% între 1992 și 2014 din cauza capcanelor folosite pentru comerțul cu păsări sălbatice și din cauza pierderii habitatului[.
În vreme ce tonul raportului este unul sumbru, iar datele sunt negative, el arată că unele specii își pot reface populația, cu ajutorul eforturilor de conservare.
Efectivele rechinului de recif cu înotătoare negre din Australia și cele ale tigrului nepalez au arătat amândouă semne de revenire.
Ultimele zone sălbatice
Raportul conține și o analiză satelitară a ultimelor zone sălbatice de pe planetă.
Harta demonstrează că puține state – Rusia, Canada, Brazilia și Australia – conțin majoritatea zonelor fără amprentă antropică, ultimele zone terestre sălbatice rămase pe planeta noastră.
Suprafața acestor zone sălbatice reprezintă 25% din suprafața planetei.
Incendii devastatoare, criză climatică, pandemie: ”semnale de alarmă trimise de natură”
Raportul a generat o serie de avertismente dramatice ale experților.
”Se pare că am vorbit timp de 10-20 de ani despre acest declin, dar nu am reușit să facem nimic în privința asta. Mă frustrează și mă întristează. Stăm la birou și compilăm aceste statistici, dar ele au implicații în viața reală. E chiar greu să comunicăm cât de dramatice sunt aceste declinuri”, a avertizat Robin Freeman, care a condus cercetarea la Societatea Zoologică din Londra.
O concluzie sumbră a venit și de la WWF România.
„Incendiile forestiere devastatoare, criza climatică, pandemia, toate sunt semnale de alarmă prin care natura ne atrage atenția că ne apropiem foarte mult de un punct fără întoarcere. Întrebare este acum, la ce nu vrem să ne mai întoarcem? Pentru că putem să continuăm să distrugem natura și să pierdem acele elemente de care depinde sănătatea și bunăstarea noastră. Sau, putem să alegem să nu ne mai întoarcem la normalul care nu mai funcționa de zeci de ani”, a spus Dr. Orieta Hulea, director WWF-România.
Experții spun că rapoartele Planeta Vie, tot mai îngrijorătoare, sunt o nouă dovadă a celei de-a șasea extincții a vieții de pe Terra și avertizează că un milion de specii sunt în pericol din cauza activității omenești, scrie The Guardian.
”Este necesară o acțiune urgentă în sectorul agro-alimentar. Toți indicatorii pierderii biodiversității sunt tot mai îngrijorători”, a declarat și Mike Barrett, director executiv pentru conservare și știință la WWF, care propune pentru început renunțarea la despăduriri.