Oamenii „magnet”

din ei de a localiza metalul din subteran au inceput sa circule legende. Un „magnet” poate strange intre 10 si 20 de kilograme de metal ruginit pe zi. Un kilogram de fier este cumparat cu 3.000 – 3.500 de lei. Masa pe ziua urmatoare este asigurata. Un fetestean spune ca s-au facut si experimente, neoficiale desigur, la bodega, cu un „magnet” care a fost pus sa gaseasca un surub ascuns in iarba – si l-a gasit! Omul a precizat ca in cazul respectiv a fost vorba despre un „magnet” veritabil, care sapa dupa obiecte metalice, nu despre cei care fura fierul vechi din vagoanele stationate in gara. Acestia din urma, simpli hoti, isi pun galeti din plastic pe cap, sa nu fie electrocutati de linia de alimentare a locomotivelor, se urca repede pe vagon si arunca jos cat fier pot in cateva zeci de secunde. Tovarasii de la sol arunca marfa in carute si o taie.
„Minerii magnet” sunt altceva. De la piciorul podului Cernavoda in susul Dunarii, pe malul pe care e asezata localitatea Fetesti, apar din loc in loc portiuni de pamant rascolit ca si cand ar fi fost ramat de mistreti. Palcuri de oameni – barbati, femei, copii – sapa pamantul ca si cand ar cauta rame. Asta e impresia, ca sunt pescari. De fapt, ei cauta fier.
Localitatile din aceasta portiune a fluviului s-au populat in epoca socialista prin mutarea masiva de oameni din toate colturile tarii. Zona era gandita ca un nucleu economic in ascensiune. Dupa 1989 majoritatea unitatilor economice au trimis oamenii in somaj. Astfel, fostul sat Fetesti, care devenise oras socialist in constructie, a intrat acum intr-o faza intermediara, in care nici el nu mai stie ce este. in general, cei care au inca de lucru in armata, jandarmerie si CFR, tin in viata zona cu blocuri, adica Fetesti Gara. Cei din Fetesti Sat, din zona caselor, au revenit la indeletniciri agricole. Iar cei care nu au nimic, nici slujba, nici pamant, au trecut la… minerit.
Nu se stie cine a inventat acest soi de activitate, dar ea nu este mai veche de 6 – 7 ani. Ideea a prins repede intre cei care nu au de munca.
Grupuri de peste 10 persoane ies dimineata cu tarnacoape si lopeti la spinare si se indrepta catre zonele unde stiu ei ca ar exista fier vechi ingropat. Fiecare are in mana cate un sac alb, din rafie. E o regula stricta, sacul de rafie pare o emblema a „magnetilor”.
Interesant este faptul ca nu dau rateuri, nu sapa degeaba niciodata. Tocmai pentru aceasta aptitudine de a gasi fierul ascuns sunt porecliti de catre localnici drept „magnetii”.
intr-una din fostele gropi de gunoi din Fetesti Sat, in rapa de la „Fagaras” – numita asa de la restaurantul din apropiere – „magnetii” sapa gropi adanci, uneori nu se mai vede omul din ele. De unde stiu ca pot gasi metal acolo, nu vor sa spuna. Alexandru Tudorache, un copil de 10 ani, care vine aproape zilnic la rapa, sustine ca metalul se afla aici de pe vremea cand bunicii lui erau copii. Cam atunci ar fi fost aruncate fel de fel de obiecte, de care fostii sateni nu mai aveau nevoie. Alexandru strange si cate 15 kilograme de fier pe zi. „il duc la vale, la centru, il vand si iau pe el cam 50.000 lei”.
De obicei gasesc sarme, suruburi, dar si foste sape, coase sau chiar bucati mai mari de fier, a caror origine nu se mai cunoaste din cauza ruginii.
stefan Dumitru, unul dintre „magnetii” legendari, spune ca in zilele bune strange peste 20 de kilograme de fier.
„E greu domnu’ sef, ca am patru copii. Cand o sa se termine aici o sa mergem in alta parte, ca mai sunt locuri. As veni sa sap ca un nebun daca as avea altceva de munca? Ajutorul social il primim rar, la doua, trei luni – si atunci doar jumatate din cat ar trebui. De Craciun si Revelion, in 2002, am primit bombaje in loc de bani”. Un vecin de groapa, Aurel Cojocaru, explica ce inseamna bombaje: conserve expirate, cu tabla bombata. „Ne-au dat mazare si compot de caise de Sarbatori. Erau stricate, nu le-au mancat nici cainii”.
Exista si cazuri mai fericite. Un tanar din Cernavoda, care a cerut sa nu ii pomenim numele, are loc de munca, dar salariul e mic si vine in fata grotelor care mai amintesc de fosta fabrica de ciment cu harletul si, evident, sacul alb de rafie dupa el. Nu sapa la adancime, in Cernavoda nu sunt gropi de adancime. „Cam cinci la suta din Cernavoda traieste din fier vechi. Nu mai e saracie, e urgie”, spune el.
La cateva zeci de metri de el, o fetita de aproximativ 8 ani, cu sacul alb langa ea, se opreste foarte des din sapat si isi sterge fruntea de sudoare: a obosit, se apropie seara.

Urmărește-ne pe Google News