ComenteazăUnii o văd deja ca pe un geniu, alţii cred că are puteri paranormale prin tehnica, viziunile şi simbolistica pe care le foloseşte în picturile ei. Cert este că micuţa Irina pictează de la doar un an şi jumătate, când a şterpelit acuarelele frăţiorului ei mai mare, iar la 3 ani avea deja 20 de picturi şi prima expoziţie, fiind considerată cea mai mică pictoriţă din România.
Ea însăşi e îndrăgostită de îngeri şi de magie. Când priveşte la început pânza albă are deja viziunea a ceea ce va picta pe ea. Ca şi când ceva de “dincolo”, poate chiar un înger, i-ar şopti asta. Şi la şcoală e printre primii trei elevi din clasă la învăţătură, are pasiuni puternice, plăcându-i deopotrivă matematica, dansul, dar şi modellingul. Însă mereu îngerii ei o cheamă spre culori şi forme. Spre pictură.
Cu pasiunea ei a avut deja multe expoziţii personale, participări la evenimente naţionale, dar şi internaţionale. Un copil înzestrat, care ar putea avea un destin neobişnuit de măreţ, de glorios pentru ea, pentru familia ei, dar chiar şi pentru ţara în care a venit pe lume. Dar, pe lângă toate lucrurile bune, Ursitoarele i-au mai dăruit şi o boală grea, trombofilie cu trei mutaţii genetice. Sângele ei are probleme mari de coagulare, ceea ce duce nu doar la dureri de cap teribile şi la sângerări nazale frecvente, ci predispune şi la accidente vasculare şi infarct.
De fapt, printr-un asemenea accident a şi trecut deja, pe când avea doar 7 ani. Practic, în orice clipă, Irina poate fi victima unui astfel de “prădător” fără de milă. Părinţii au reuşit s-o ducă la clinica San Matteo din Pavia, în Italia , unde a început deja o luptă dură contra maladiei.
Doar că sunt chemaţi acolo periodic, iar o singură zi de spitalizare costă 1.800 de euro, din care familia copilei trebuie să suporte 20%. Iar uneori, ca data trecută, a fost nevoie de 6 săptămâni de spitalizare, analize, tratamente. “Cred că 2.000 de euro pe săptămână ne-ar fi suficienţi”, ne-a scris mămica Irinei. Dar, cum spuneam, poate fi vorba de multe săptămâni la rând. E nevoie, deci, de sume şi mai mari pentru asigurarea continuităţii spitalizării acolo. Însă Irina nu şi-a pierdut zâmbetul, nici speranţa. Poate că oamenii mari încă nu înţeleg atracţia copilei pentru îngeri. În sufletul ei tainic, ea ştie însă, deja, ceea ce noi uităm adesea prea uşor. Oamenii sunt, pot fi acei îngeri.