Trimite indicii prin scrisori
Elocvent în acest sens e indiciul subtil scăpat într-una dintre scrisorile ce au circulat ieri pe internet. “Avionul care traversează Atlanticul îmi creează o ciudată senzaţie de pace”, spune Sima, care dă de înţeles că se consideră vinovat doar moral pentru pierderile clienţilor săi şi care se întreabă ironic dacă nu cumva ar trebui să fie responsabil şi pentru câştigurile încasate de aceştia în ultima vreme. Nici în cazul finanţelor proprii informaţiile din acest caz nu se potrivesc cu cele susţinute de broker, atât timp cât, dacă ar fi vândut tot ce avea în România, n-ar fi avut cum să susţină, aşa cum o face într-una dintre epistole, că are doar 2.500 de franci elveţieni la el, ca să trăiască două luni…
«Mişca» banii prin bănci din Panama şi Honduras
Modul în care Cristian Sima ar fi acţionat pentru a-şi ţepui clienţii pentru care a jucat la Bursă a fost descris ieri, pentru România TV, de surse din mediul economic. Conform acestora, Sima tranfera banii prin bănci private din Panama şi Honduras, locuri cunoscute drept “paradisuri fiscale” unde nu se plătesc impozite decât la niveluri foarte mic
Se apără prin scrisori trimise în ţară
De când a dispărut, toată lumea a vrut să audă veşti despre Cristian Sima. Şi nu a trecut mult până când pe piaţă au apărut mai multe scrisori atribuite brokerului acuzat că a pierdut banii mai multor clienţi cu ştaif. Dacă în prima scrisoare Sima recunoaşte că a pierdut banii clienţilor, în a doua, el vorbeşte despre cum i-a cunoscut pe unii clienţi şi ce relaţii a avut cu ei. În ultima epistolă, apărută ieri, afaceristul susţine că nu se ascunde şi că nu încearcă să-şi spele imaginea. Iată câteva paragrafe din scrisori:
„Nu vreau să credeţi că mă justific pentru pierderile din Bursă aruncând noroi în jur. Vreau doar să povestesc cum am ajuns aici şi, mai ales, cum voiam să ies. Pentru a calma un pic lucrurile, vreau să vă spun ca WBS Holding nu a avut niciodată mai mult de 60 de clienţi, toţi au acceptat riscul, mulţi au retras deja o mare parte din capital şi alţii au retras chiar mai mult decât au depus. Toată vina pentru situaţia în care s-a ajuns îmi aparţine. Eu mi-am asumat toate riscurile, eu am luat toate deciziile, nici un angajat nu e răspunzător pentru nimic. Nimeni nu e vinovat în afară de mine, nici CNVM-ul, nici clasa politică, nici «oamenii de onoare», nici onorabilii clienţi. Am nevoie să spun însă tot adevărul pentru ca sistemul financiar politic de la noi şi nu numai să fie înţeles. Nu am nici un ban ascuns, dar evident am o responsabilitate morală pe care mi-o asum în totalitate. Şi undeva, într-un colţ ascuns, încă mai cred că toată lumea îşi va recupera capitalul… nu şi aşteptatul profit.”
„Nu am fugit, nu mă ascund şi sunt înregistrat la această adresă cu nume şi prenume şi cu paşaportul meu valabil. (…) Nu vreau să mă scuz că am pierdut banii, nu caut să-mi spăl imaginea care va fi terfelită şi, dacă mâine aş veni cu 4 mil. cash, nici nu vreau să spun aţi semnat, v-aţi asumat riscul, am pierdut, asta e. Nu mă spijină nimeni acasă, nimeni nu ştie unde sunt, deşi nu mă ascund, la urma urmei nu există nici o plângere şi nici un mandat. (…) Am cerut ajutorul lui Cătălin Predoiu. Cătălin m-a dus la Viorel Hrebenciuc.”
„Am 2.500 de franci, trei cărţi de credit care sunt blocate din lipsă de fonduri şi un cont în Bursă la GS de 10.000 de euro, cu care trebuie să câştig ca să reuşesc să supravieţuiesc două luni, pentru a scrie. Moral sunt responsabil în totalitate de pierderile clienţilor, deşi au semnat că îsi asumă riscul, dar oare moral sunt responsabil şi de câştigurile de până acum? Am fost mereu un luptător şi cred şi acum că lucrurile s-ar fi putut salva, dar mi-era imposibil să-mi continui ipocrizia pentru a satisface o lăcomie generală a clienţilor, lăcomie pe care am exploatat-o la maximum în demersul meu de a le câştiga încrederea şi respectul, a mai scris Sima.”