Dr. Harvey Moldofsky – profesor emerit al Facultății de Medicină din Toronto și membru emerit al Institutului de Științe Medicale al University of Toronto, director medical al Clinicii pentru Tulburări de Somn și președinte al Toronto Psychiatric Research Foundation – a-nceput să studieze posibilele efecte secundare întârziate ale COVID-19, prin comparație cu SARS (Sindrom Acut Respirator Sever), după ce tot mai multe studii au arătat că SARS-COV-2 lasă urme profunde în organismul infectat, întocmai ca predecesorul său.

“Suntem la începutul pandemiei, suntem în primele stadii, nu avem cum să știm care sunt efectele acestei infecții virale pe termen lung, dar e clar că noul coronavirus nu atacă doar plămânii, ci se împrăștie în organism”, susține medicul.

Din experiența mea cu SARS, pot spune că definiția noastră pentru “vindecarea” de COVID e cam îngustă și nu ia în considerare niște aspecte. E foarte posibil ca o parte dintre pacienți să sufere de encefalomielită mialgică luni sau chiar ani după ce sunt declarați vindecați, ca boală secundară dezvoltată pe fondul infectării cu SARS-COV-2.

Dr. Harvey Moldofsky:

Encefalomielita mialgică este oboseala cronică.
Aceasta se manifestă prin oboseală profundă, slăbiciune, dureri musculare și de
articulații fără o cauză identificată, migrene și tulburări de somn.

Este o afecțiune care are încă multe
necunoscute pentru specialiști, singurul lucru clar fiind că apare la persoane
care au trecut prin infecții virale puternice.

Un studiu condus de Harvey Moldofsky după epidemia de SARS din 2002-2003 a arătat că o parte din pacienți a manifestat simptome de oboseală cronică vreme de câțiva ani după vindecarea de SARS. Procentul celor afectați: 8%.

Un studiu similar derulat în SUA, ale cărui
rezultate au fost făcute publice de Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor,
a ridicat la 27% procentul celor cu SARS afectați de oboseală cronică, iar o
cercetare făcută în China și publicată în Journal of the American Medical
Association, la 40%.

SARS face parte din familia coronavirusurilor,
exact ca agentul patogen care a declanșat actuala pandemie.

Prof. Paul Hunter, profesor de medicină la University of East Anglia, crede însă că procentul pacienților cu COVID-19 care vor prezenta simptome de oboseală cronică în timp va fi mai mic decât în cazul bolnavilor de SARS, pentru că gravitatea bolii generate de cele două virusuri e diferită.

Prof. Hunter este însă de părere că ar trebui acordată mai multă atenție efectelor pe termen lung ale COVID-19 și ar trebui investit în cercetarea acestora.

De aceeași părere este și Sir Simon Wessely, fost președinte al Royal College of Psychiatrists.

Încă nu ne este clar dacă SARS-COV-2 dă encefalomielită mialgică, dar trebuie să studiem acest aspect, să urmărim dacă persoanele vindecate de COVID dezvoltă simptome pe termen scurt, mediu sau lung.

Prof. Simon Wessely:

Urmărește-ne pe Google News