Obsesii iliesciene

Nu sunt un admirator al avocatilor care odata ajunsi in Parlament profita de statutul politic pentru a dobandi avantaje profesionale. S-a spus ca unii dintre acestia au modificat legi pentru a-si favoriza anumiti clienti. E posibil… dar nu am vazut nici o dovada in acest sens. Ma deranjeaza insa indarjirea aratata de presedintele Iliescu impotriva acestor persoane, in special, si a profesiei de avocat, in general. Ca e nevoie de avocati in Parlament este un lucru indiscutabil. Acestia sunt adevaratii maestri ai produsului legislativ si singurele persoane „calificate” carora Constitutia si legile speciale le permit cumulul profesiei cu functia de legiuitor.
Contrar acestor evidente, Ion Iliescu se incapataneaza sa le ceara acestora sa presteze „munca in folosul societatii”, ca si cum ar fi savarsit vreo infractiune. A fi avocat nu este un dat. Este o adevarata Golgota pe care trebuie sa o urci in ani si ani de munca si studiu. Iar rodul acestor ani de munca este exact dreptul de subzista, mai bine sau mai rau, din profesia aleasa. Onorariul nu este nici mita, nici ciubuc. Este singura sursa de venituri permisa avocatilor.
Presedintele Iliescu le cere acum avocatilor sa acorde consultatii gratuite. Multi o fac oricum, chiar daca nu ii dau raportul presedintelui, care nu intelege ca asistenta juridica este exprimarea profesionala a avocatului si nu un hobby oarecare. Si medicii sunt platiti prin asigurarile sociale, si judecatorii sunt platiti prin bugetul de stat format din taxe si impozite, doar avocatul trebuie pus la zid si obligat la munca voluntara. Desi aproape 60% din veniturile lui sunt varsate la stat. Pe cand la maturatul strazilor?

Urmărește-ne pe Google News