„Va abandona Occidentul Ucraina?”. Kievul trebuie să fie gata de o posibilă schimbare de opinie în SUA și Europa, spun doi experți

Ucraina se bazează în prezent pe o coaliție a celor mai bogate și mai avansate țări din lume.

Dar sprijinul militar occidental vine cu propriile riscuri și provocări. Iar unul dintre ele este dependența extremă a Ucrainei de asistența militară și financiară occidentală, scriu Liana Fix, analistă la Consiliul pentru Relații Externe, un think-tank american, și Michael Kimmage, fost strateg în Departamentul de Stat american, în prezent analist la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, un alt think-tank din SUA.

Un lucru clar este că continuarea angajamentului occidental față de Ucraina nu poate fi garantată, avertizează cei doi experți, care observă că în Europa și Statele Unite există politicieni care pun sub semnul întrebării sprijinul pe termen lung pentru Ucraina.

Până în prezent, astfel de voci rămân minoritare, dar ele se înmulțesc și devin mai puternice. Promovarea unor opinii deschis pro-ruse și antiucrainene rămâne o raritate politică. În schimb, scepticismul tinde să apară în urma unor dezbateri politice interne de lungă durată, subliniază autorii analizei publicate de Foreign Affairs.

Între timp, evoluțiile de pe linia frontului – în special ritmul relativ lent și câștigurile modeste ale contraofensivei lansate de Ucraina la începutul acestei veri – i-au încurajat pe sceptici.

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Câte voturi au obținut Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo

Chiar dacă contraofensiva prinde avânt, ea nu va pune capăt războiului prea curând. Iar susținătorii Ucrainei nu au o teorie clară și agreată a victoriei, un lucru observat de mai mulți comentatori.

În afara Ucrainei, războiul cade frecvent în plan secund în atenția presei și a oamenilor. Și cu cât conflictul continuă mai mult timp, cu atât vor fi alimentate vocile care cer o soluție de încheiere a acestuia.

Principalul risc pentru Ucraina, consideră Fix și Kimmage, este mai puțin o schimbare politică bruscă în Occident, cât mai degrabă destrămarea lentă a unei rețele de asistență externă construite cu grijă.

Totuși, dacă va avea loc o schimbare bruscă, aceasta va începe în Statele Unite, unde direcția de bază a politicii externe americane va fi supusă la vot în noiembrie 2024, spun ei.

Având în vedere pericolul pe care l-ar reprezenta chiar și o pierdere treptată a sprijinului, ca să nu mai vorbim de o ruptură bruscă, guvernul ucrainean ar trebui să își diversifice acțiunile de sensibilizare în tot spectrul politic, adaptându-și apelurile de ajutor la perspectiva unui război prelungit, subliniază analiștii.

Între timp, liderii politici din Statele Unite și din Europa ar trebui să facă tot ce pot pentru a consolida asistența financiară și militară acordată Ucrainei în cicluri bugetare pe termen lung, ceea ce va face ca ajutorul să fie mai dificil de blocat de către viitorii oficiali, mai spun cei doi.

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Nerăbdare în Europa

În Europa, Statele Unite reprezintă o sursă de îngrijorare, posibila verigă slabă a lanțului transatlantic. În mod ironic, țările europene alimentează aceeași anxietate la Washington, spun Fix și Kimmage.

Devotamentul nedisimulat față de Ucraina caracterizează guvernele Finlandei, Poloniei, Suediei, Regatului Unit și statelor baltice. Temerile că un guvern de extremă-dreapta ar putea inversa cursul Italiei în ceea ce privește Ucraina s-au dovedit nefondate. Prim-ministra Giorgia Meloni a reafirmat cursul Occidentului.

Având în vedere cât de nepopular este războiul lui Putin în Franța, chiar și principala figură a opoziției franceze, Marine Le Pen – care l-a susținut în trecut pe Putin și chiar a aprobat anexarea Crimeei în 2014 – și-a menținut poziția de a denunța invazia la scară largă. Cu toate acestea, ea se opune sancțiunilor și livrărilor de arme grele către Ucraina.

Ungaria rămâne o excepție. În schimbul faptului că nu a încălcat consensul de la Bruxelles care favorizează sancționarea Rusiei, Ungaria a obținut multe concesii din partea UE. Până în prezent, acest lucru a fost suficient pentru a-l menține pe premierul Viktor Orban în coaliție, oarecum.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

Lucrurile s-ar putea strica și în Slovacia, unde alegerile ar putea aduce la putere un partid cu o poziție antiucraineană.

Deocamdată însă pare puțin probabil ca sprijinul european ferm să cedeze curând, cred cei doi experți. Potrivit unui sondaj Eurobarometru din iunie, 64% dintre rezidenții UE susțin finanțarea achiziționării și furnizării de echipament militar Ucrainei, sprijinul variind de la 30% în Bulgaria la 93% în Suedia.

Niciun partid european care susține o agendă în mod deschis pro-rusă nu a reușit să construiască o coaliție electorală durabilă.

Cu toate acestea, o oboseală își pune amprenta asupra Europei. Cel mai bun exemplu în acest sens poate fi găsit în Germania, care a supraviețuit unei crize energetice cauzate de război și a acceptat un milion de refugiați ucraineni, în timp ce și-a sporit treptat asistența acordată Ucrainei.

Există suficientă nemulțumire. Prețurile ridicate la energie, recesiunea, îngrijorările legate de dezindustrializare și o coaliție guvernamentală disfuncțională au generat o situație tensionată, de care a beneficiat partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD).

Sondajele de opinie plasează în prezent AfD pe locul doi în Germania. Acesta dorește retragerea Germaniei din NATO și oprirea sprijinului pentru Ucraina, dar popularitatea partidului nu provine din opiniile sale pro-ruse. AfD exploatează, de fapt, nemulțumirea generală a populației.

Pentru europeni, cu cât războiul continuă mai mult, cu atât mai mult ar putea părea mai dificil și mai costisitor, mai degrabă un vehicul pentru puterea SUA decât un interes european de bază, scriu Fix și Kimmage.

Întrucât sprijinul pentru război reprezintă poziția de bază în Europa, politicienii dornici să câștige voturi ar putea învinui elitele din capitale și de la Bruxelles că se preocupă mai mult de Ucraina decât de propriile populații. O fac deja, de fapt.

O populară deputată germană de stânga, spre exemplu, Sahra Wagenknecht, a comparat recent sprijinul pentru Ucraina cu o groapă fără fund, în timp ce bugetul federal este redus în toate celelalte domenii.

Astfel de puncte de vedere ar putea deveni cu ușurință mai frecvente în Europa, iar susținătorii lor nu ar trebui să furnizeze o politică alternativă viabilă. Ei nici măcar nu trebuie să spună adevărul, spun analiștii în textul Foreign Affairs.

Nu ar fi nevoie de un demagog deosebit de priceput pentru a-i convinge pe acei europeni care suportă presiuni economice că un sfârșit rapid al războiului este posibil și că încheierea acestuia i-ar scăpa de necazurile lor, cum ar fi inflația ridicată.

Cu ochii pe Trump și pe republicani

Jokerul în acest conflict este reprezentat de Statele Unite, cred Fix și Kimmage. Și de observat că, în sondajele recente, președintele Joe Biden se află fie în spatele lui Trump, fie la egalitate.

Revenirea lui Trump ar fi probabil o calamitate pentru Ucraina, spun cei doi experți. În calitate de președinte, Trump a tratat Ucraina ca pe un apendice al campaniei sale de realegere și a încercat să îl constrângă pe Volodimir Zelenski să colaboreze, pentru a afecta reputația lui Biden.

Potrivit New York Times, de mai multe ori în 2018, Trump a propus în privat retragerea Statelor Unite din NATO în prezența unor înalți oficiali ai administrației. El nu a dat niciodată curs acestei idei. Dar, dacă judecăm după retorica sa din campania electorală, el pare hotărât să meargă și mai departe în ruperea normelor și tradițiilor stabilite, avertizează autorii analizei.

În ultimele luni, Trump a sugerat că ar putea pune capăt războiului din Ucraina în 24 de ore. Acest discurs de campanie sugerează că el ar prefera o soluționare negociată a conflictului (cel mai probabil în condițiile Rusiei) în locul continuării constante a ajutorului și asistenței acordate Ucrainei.

Este posibil ca Trump să nu devină candidatul republican. Totuși, este demn de observat faptul că, dintre ceilalți candidați, cei doi cu cele mai mari cifre din sondaje, guvernatorul Floridei Ron DeSantis și antreprenorul Vivek Ramaswamy, sunt cei mai critici față de Ucraina.

Aripa reaganistă a Partidului Republican – care susține o apărare robustă a democrațiilor aliate și care include figuri precum fostul vicepreședinte Mike Pence și senatorul Mitch McConnell din Kentucky – rămâne bine reprezentată la Capitoliu și în think-tank-urile de la Washington. Dar în rândul electoratului republican din cadrul alegerilor primare, această viziune este în declin.

Baza republicană consideră China ca fiind o amenințare mult mai mare decât Rusia, iar mulți republicani văd un compromis între susținerea Ucrainei și abordarea problemelor interne.

Potrivit unui sondaj publicat de Gallup în iunie, 50% dintre republicani consideră că Washingtonul exagerează în susținerea Ucrainei, față de 43% la începutul războiului. În jur de 40% dintre republicani preferă să pună capăt rapid conflictului, chiar dacă acest lucru ar permite Rusiei să păstreze teritoriile capturate.

„Facem tot posibilul să folosim resursele militare americane pentru a apăra o invazie la granița altcuiva, când nu facem absolut nimic pentru a opri invazia susținută de carteluri la granița noastră de sud, chiar aici, acasă”, a scris Ramaswamy luna trecută, repetând un refren care a devenit un loc comun în presa conservatoare din SUA.

Acest argument, care poate fi facil și xenofob, are un puternic farmec intuitiv pentru mulți republicani și conservatori, spun Fix și Kimmage. Probabil că rezonează cu mulți independenți și chiar cu unii democrați și progresiști, asigură ei.

Ce poate face Ucraina?

Reducerea sprijinului occidental pentru Ucraina nu ar pune capăt războiului, spun cei doi experți. Nicio țară occidentală nu luptă în mod activ în Ucraina și, în ciuda rolului central al armelor și banilor occidentali, acesta a fost războiul Ucrainei încă de la început.

Cu sau fără parteneriatul occidental, Ucraina s-ar confrunta cu aceeași situație dificilă: un adversar care nu acceptă existența națiunii ucrainene sau legitimitatea culturii și a limbii sale. Ucraina trebuie să se lupte cu acest adversar așa cum poate. Până când nu vor exista noi lideri la Kremlin, Ucraina nu are altă opțiune decât să se opună Rusiei prin forță, spun Fix și Kimmage.

Fără sprijinul occidental, Ucraina s-ar confrunta însă cu două dileme, spun cei doi. Una ar fi provocarea de a continua războiul chiar și în cazul în care echipamentele occidentale ar fi mai greu de obținut.

Soldații ucraineni au dedicat un timp considerabil pentru a se antrena pe echipamente occidentale. Strategii ucraineni au beneficiat enorm de schimbul de informații pe care îl primesc din partea Statelor Unite și a altor țări.

Accesul la internet pe câmpul de luptă se face adesea prin Starlink, prin intermediul unei tehnologii pe care Elon Musk a furnizat-o gratuit pentru o vreme (aparent cu restricții) și pe care, mai recent, Pentagonul a decis să o plătească. Dacă Europa sau Statele Unite (sau ambele) ar tăia legătura cu Ucraina, acest lucru ar însemna o pierdere incalculabilă.

Cealaltă dilemă s-ar extinde dincolo de Ucraina. Sprijinul occidental pentru Ucraina și percepția de sine a Rusiei sunt profund interconectate, consideră cei doi autori.

Invazia lui Putin nu a fost doar un pariu că Ucraina va cădea și că Rusia ar putea apoi controla sau împărți țara. A fost un pariu despre Occident și, în special, despre Statele Unite.

Putin a pariat împotriva determinării SUA – și a NATO, prin extensie. În cazul în care Statele Unite și aliații din NATO și-ar pierde răbdarea în Ucraina, Kremlinul ar putea foarte bine să declare războiul un triumf strategic, chiar dacă Rusia ar rămâne împotmolită în conflictul din Ucraina, concluzionează Fix și Kimmage.

O pierdere a sprijinului venit din partea Statelor Unite ar avea un efect mai dramatic.

În prezent, statele membre și instituțiile UE s-au angajat să acorde un ajutor (financiar, militar și umanitar) aproape dublu față de cel al SUA, prin intermediul unor pachete multianuale. Dar angajamentele militare ale SUA sunt egale cu toate angajamentele militare combinate ale UE pentru Ucraina.

Europa nu poate înlocui asistența militară americană pe o scară atât de mare și ar avea dificultăți în a umple golul de leadership.

Dacă Statele Unite ar încerca să forțeze un acord negociat cu privire la Ucraina, europenii ar avea puțină capacitate de rezistență, spun cei doi experți.

Arma secretă a lui Putin

Ucraina are puține pârghii asupra politicii interne a partenerilor săi de război. Deși nimeni nu ar putea reprezenta Ucraina mai bine decât a făcut-o Zelenski, opinia publică și alegerile din Europa sau Statele Unite vor urma o logică internă a acestor țări, spun Fix și Kimmage.

Guvernul ucrainean, subliniază cei doi, ar trebui prin urmare să cultive relații cu personalități și partide politice care nu sunt puternic în tabăra Ucrainei, inclusiv partide de extremă stânga și de extremă dreapta, la fel cum guvernul ucrainean a dezvoltat legături cu China în timpul războiului, în ciuda apropierii Chinei de Rusia.

În acest mod, Kievul poate acționa împotriva polarizării politice care riscă să erodeze sprijinul pentru Ucraina.

Când Zelenski a venit la putere în 2019, el a fost aproape imediat prins în mașinațiunile politice de la Washington – dar a supraviețuit pentru a-și conduce țara atunci când aceasta a avut cea mai mare nevoie de el. El este priceput în a nu se alinia prea strâns cu niciun partid politic.

În fața electoratelor politice care nu sunt încă convinse să susțină războiul, cum ar fi partidele de stânga din Germania, cele de extremă dreapta din Franța și partidele populiste în ascensiune din țări precum Slovacia, Zelenski ar trebui să sublinieze costurile militare și economice enorme pe care o victorie rusă în Ucraina le-ar impune fiecărei țări din Occident, nu în ultimul rând din cauza valului masiv de migranți pe care l-ar produce, spun Fix și Kimmage.

În cele din urmă, că este vorba despre Washington sau UE, sprijinul pentru Ucraina nu poate fi definitivat.

Toate opțiunile de politică externă ar trebui să fie puse la testul alegerilor, dar unele priorități pot fi protejate. Sprijinul financiar și garanțiile de securitate pentru Ucraina pot fi incluse în legislație și încorporate în bugete cu viziune, spun analiștii.

În UE, de exemplu, Comisia Europeană a propus alocarea a peste 50 de miliarde de dolari pentru redresarea, reconstrucția și modernizarea Ucrainei pentru 2024-2027. Bruxelles-ul și statele membre ale UE ar trebui să extindă aceste promisiuni multianuale mult în viitor.

Nicio alegere, nici măcar alegerile prezidențiale din 2024 din Statele Unite, nu reprezintă un referendum pe viață și pe moarte asupra politicii occidentale: Trump a făcut campanie în 2016 pe o apropiere de Rusia și a sfârșit prin a trimite ajutoare letale Ucrainei.

Separarea puterilor și recurența alegerilor sunt ele însele protecții democratice împotriva celor mai rele scenarii. Indiferent dacă statu-quoul se menține în Occident, oficialii trebuie să prezinte în mod continuu și convingător argumentele pentru a ajuta Ucraina, subliniază Fix și Kimmage.

Pe măsură ce conflictul se prelungește, Ucraina va trebui să își adapteze discursul războiului pentru publicul occidental. În loc de o victorie rapidă și decisivă, așa cum mulți au sperat atunci când a fost lansată contraofensiva din vară, Kievul va trebui să vorbească despre un război prelungit, care va asigura supraviețuirea Ucrainei.

În caz contrar, s-ar putea instala un sentiment de detașare.

În 2015, după ce cele mai grave lupte din estul Ucrainei s-au încheiat în urma unui acord de încetare a focului defectuos, eroarea principală a Occidentului a fost pierderea interesului, mai spun Fix și Kimmage. Cumva, criza trebuia să se rezolve de la sine.

De aici, subliniază experții, Putin a învățat ceea ce a considerat a fi un adevăr esențial despre nestatornicia liderilor occidentali. Europa și Statele Unite trebuie să continue să demonstreze că Putin a tras o concluzie greșită, spun cei doi.

Ținerea sub control a Rusiei și asigurarea suveranității Ucrainei sunt interese occidentale majore, mai avertizează Fix și Kimmage. Acestea nu ar trebui să fie condiționate de atenția constantă a mass-media sau de carisma vreunui politician ucrainean. Indiferența și nerăbdarea Occidentului sunt armele supreme ale lui Putin în acest război. Fără ele, Putin se confruntă cu un blocaj strategic, consideră cei doi experți.

Urmărește-ne pe Google News