ComenteazăNu va ganditi la prostii: „Occident” este debutul in lungmetraj al lui Cristi Mungiu, tanar regizor si scenarist cunoscut pana acum mai mult ca autor de scurtmetraje premiate la CineMAiubit sau DaKINO. De data asta, el se arunca in „mare” – fara a o incerca cu degetul! – si reuseste un film solid, usor amar, dar mai ales foarte amuzant, care e in egala masura „de autor” si de public. Daca primele secvente ne introduc intr-o Romanie mizerabilista, devenita aproape un cliseu (cuplu de tineri debusolati venind de la piata si gasindu-si mobila in strada – mai bine zis: in noroiul din fata blocului), continuarea e o foarte inspirata „schimbare de macaz”, care demonstreaza de ce Mungiu e a doua veste buna a cinematografului autohton dupa Nae Caranfil (prima a fost Cristi Puiu). Din cimitirul in care Luci (Alexandru Papadopol, la fel de bun ca-n „Marfa si banii”) primeste o sticla in cap, filmul se bifurca in trei povesti spuse alternativ – fiecare din ele aducand surprize suplimentare. Este un tur de forta scenaristic care ar putea parea virtuozitate goala daca Mungiu nu l-ar umple cu personaje, replici si o atmosfera atat de convingatoare, incat senzatia cu care pleci de la „Occident” este ca traim, de fapt, intr-o Romanie trista, plina de umor, si ca asta produce filme bune…! Cu alte cuvinte: situatia e albastra, dar, chiar si atunci cand toti pleaca in Occident, ramane intotdeauna cineva sa stinga lumina la aeroport – in cazul de fata, Cristi Mungiu cu „Occidentul” lui (care are un haz nebun)… Toti actorii sunt memorabili in acest „road-movie” imobil – un „Non e pericoloso sporgersi!” in care dorul de duca face casa buna cu statul pe loc. In orice caz, Cristi Mungiu ar face bine sa ramana: e nevoie de el.