”De dimineață plecasem de acasă și am trecut pe Magheru tocmai când venea o coloană masivă de manifestanți spre Piața Universității. Era un tablou incredibil și persoane care dirijau această manifestație. În fața lor era un cordon de miliție și acești organizatori aveau grijă să nu se producă provocări ca să nu se tragă. Dinspre soldați s-a tras o salvă în aer. M-am dus să ridic tuburi goale de cartușe și un soldat speriat mi-a pus țeava puștii în piept”, a povestit Octavian Andronic despre cum a început pentru el ziua de 22 decembrie 1989.
Ajuns în redacția publicației ”Informația Bucureștiului”, redactorul-șef i-a reproșat întârzierea, mai ales că ziarul, spre deosebire de celelalte publicații, apărea, după-amiaza.
”Am trântit tuburile de cartuș pe masă spunând: ”Despre ce vreți să scriu? Despre asta? Despre cum se trage în oameni?” Am trântit legitimația de la ziar și apoi am plecat acasă convins că voi fi tras la răspundere. Apoi am fost chemat înapoi în redacție de colegi pe care i-am găsit uitându-se la televizor. Începuse să emită Televiziunea Română revoluția în direct”, a continuat Andronic.
În conducerea nouă a publicației, constituită ad-hoc, jurnalistul le-a cerut colegilor săi să se apuce de scris, iar numele s-a schimbat în ”Libertatea”. Nici astăzi nu se știe cine a fost acela care a venit cu această propunere.
”De când am dat semnalul ca lumea să se apuce de scris și am stabilit numele ziarului – nu mai știu cine a venit cu numele, cine a fost ursitorul ziarului – cam la ora 16 a apărut. Prima șarjă de ziare am aruncat-o pe fereastră, iar apoi colegii l-au distribuit în drum spre case”, a spus Octavian Andronic.
Noua publicație a avut avantajul că era ultimul ziar care apărea la chioșcuri, astfel că numărul din 22 decembrie a avut avantajul să fie primul care a consemnat victoria Revoluției. ”Mi-a plăcut să numesc această ediție ca primă atestare documentară a Revoluției. A fost primul document scris”, a afirmat fostul redactor-șef.
Mai târziu, Andronic și-a dat seama că nu toți colegii săi din ziua de 22 decembrie erau convinși că regimul comunist se prăbușise cu adevărat și încercau să-și limiteze activitățile alături de colegii mai ”revoluționari”.
”Mi-a fost semnalat mai târziu că unii colegi s-au îmbrăcat și au plecat acasă, iar alții o săptămână-două nu au scris”, a povestit Octavian Andronic.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro