Olaru arată că teza sa de doctorat „este rezultatul exclusiv al propriilor cercetări și analize științifice” pe care le-a făcut „pe toată durata celor cinci ani în care am urmat cursurile școlii doctorale”, „fapt realizat prin respectarea în integralitate a standardelor academice în vigoare la acel moment, motiv pentru care exclud categoric orice referiri contrare apărute în spațiul public”.
„Pe cale de consecință, valoarea științifică a lucrării, maniera de redactare a acesteia, eventualele interpretări pe modul de valorificare și utilizare a surselor bibliografice, îmi aparțin în exclusivitate, fără ca o responsabilitate directă să revină coordonatorului lucrării sau membrilor comisiei de evaluare”, explică magistratul în punctul său oficial de vedere cu privire la materialul menționat.
Lucrare contra-verificată
Procurorul Olaru spune că, tocmai din teama de a nu exista riscul constatării unui plagiat, el și-ar fi verificat lucrarea de mai multe ori, cu softuri de specialitate în această materie, ultima de acest gen fiind făcută chiar în ianuarie 2018.
„Strict raportat la potențialele similitudini cu alte lucrări arăt faptul că deși, la momentul susținerii lucrării nu exista o obligație în acest sens, am procedat la verificarea tezei prin utilizarea unor soft-uri anti-plagiat, rezultatul fiind nesemnificativ”, notează fostul șef de la DIICOT.
Mai mult decât atât, spune el, „în aceeași manieră, am procedat la reverificarea lucrării și în cursul lunii ianuarie 2018 utilizând un soft cu acces la un număr foarte mare de surse ( https://plagiarism-detector.com), și de această dată rezultatul fiind similar verificărilor precedente”.
„În acest context, materialul de presă este incorect și incomplet și a exclus de la bun început ideea bunei mele credințe în redactarea tezei, fapt care, coroborat cu utilizarea excesivă a acestui tip de subiect de presă, îmi face dificilă o contraargumentație serioasă”, mai arată vicepreședintele CSM.
N-ar fi scris un rând propriu în 250 de pagini
Într-un articol pe site-ul pressone.ro se arată că teza de doctorat a procurorului Codruț Olaru este un plagiat.
„Niciun rând din cele aproape 250 de pagini ale tezei nu îi aparține procurorului Olaru: întreg conținutul este copiat din diverși autori români sau din surse online”, afirmă autorul materialului.