Originar din Kakhovka, din regiunea capturată Herson, Oleg își amintește că a primit pe 12 martie un telefon, în jurul orei prânzului, de la un număr necunoscut. Era activistul Serhii Tsygipa. „Chiar trebuie să te văd, aproape ajung la Kakhovka”, i-a spus activistul lui Oleg.
Ei au stabilit să se întâlnească la ora 17, la stația de autobuz a orașului. După ce și-a anunțat familia unde merge și cu cine se întâlnește, jurnalistul de 43 de ani, care lucrează la ziarul independent Ziua Nouă, și-a lăsat actul de identitate și telefonul acasă și s-a dus la locul de întâlnire.
Dar Tsygipa nu era acolo. Oleg a dat să se întoarcă acasă, iar într-un moment, a auzit o dubă și mai mulți oameni apropiindu-se brusc de el.
„Îngenunchează, câine!” au spus soldații ruși în timp ce l-au pus la pământ, prinzându-i brațele la spate și punându-i cătușe. Bărbatul își amintește că a fost lovit de mai multe ori, iar forțele ruse strigau: „Cum te cheamă? Unde ți-e cartea de identitate? Unde e telefonul?”.
L-au aruncat apoi în dubă și dus într-o locație necunoscută.
Într-un interviu publicat duminică de The Observer, Oleg a descris cum a fost interogat, torturat, amenințat cu mutilare și moarte, și cu propria familie.
M-au torturat, au amenințat că mă mutilează, m-au amenințat că mă omoară. Au pus o mulțime de întrebări stupide – cine sunt organizatorii mitingurilor proucrainene din regiunea Herson, cine conduce canale Telegram, cine au arme sau dacă avem activiști și jurnaliști independenți din Belarus.
Oleg Baturin:
„Invadatorii ruși au un singur scop, acela de a distruge cetățenii Ucrainei, să-i intimideze și să distrugă complet jurnalismul independent, să zdrobească activiștii civili și jurnaliştii fizic și psihologic”, a adăugat el.
Sub amenințarea că va fi împușcat, Oleg spune că a fost forțat să semneze un document prin care se spunea că „va coopera cu autoritățile federale ale Federației Ruse”.
În acea noapte, la secția de poliție Nova Kakhovka, a fost bătut și legat de un calorifer. Până a doua zi dimineață, cu mâna dreaptă umflată de lanțuri, a crezut că va muri.
Jurnalistul Oleg a fost mereu cunoscut pentru curajul său de a relata despre nedreptate, corupție și încălcări ale drepturilor omului.
Convins că va fi ucis pe câmp
Prima noapte de captivitate și dimineața care a urmat au fost cele mai grele. Oleg nu intră în detalii, el spune că, pur și simplu, forțele ruse au folosit violența și l-au amenințat cu moartea.
În dimineața zilei de 13 martie, Oleg a fost dus, împreună cu alți deținuți, într-o mașină civilă care punea muzică ucraineană la primăria Nova Kakhovka. Era calm, deși era convins că îl vor pune pe un perete sau îl vor duce pe un câmp și îl vor împușca. Cu toate astea, cel mai frică îi era că și familia lui ar putea suferi.
După două ore, au ajuns într-un loc care arăta ca un teren de antrenament militar. Înăuntru, se auzea un discurs militar și se simțea un miros puternic medical. Oleg și ceilalți prizonieri au fost duși într-o cameră în care se simțea o combinație de alcool și mâncare, de parcă rușii ar fi băut și mâncat acolo de zile întregi.
Apoi a auzit vocea lui Tsygipa. Oleg a realizat atunci că activistul fusese răpit și el de ruși și forțat să-l sune.
Oleg mărturisește că, pentru prima dată, a fost lăsat să folosească o toaletă. I s-a dat al doilea pahar de apă după aproape 24 de ore. Mâncare a primit abia după 45 de ore de la arest: terci de mei cu carne.
Au urmat noi interogatorii. Întrebările au fost aceleași: cine a organizat mitingurile din Herson, cine a condus canalele Telegram ale orașului și dacă cunoaște jurnaliști și activiști din Belarus care ar putea fi în Herson.
Oleg a simțit însă după ceva timp că informațiile sale nu sunt interesante pentru ruși. Păreau mai mult să se joace de-a anchetatorii.
„Ai noroc, sunt o persoană calmă”, i-a spus ofițerul FSB, adăugând că în alte camere sunt alții mult mai duri.
În zilele următoare, Oleg a spus că celulele s-au umplut cu noi deținuți. Cei mai mulți erau veterani care au luptat în Donețk și Lugansk. Oleg mărturisește că le auzea țipetele în timp ce erau bătuți zilnic.
Seara, gardienii făceau verificări și întrebau: „Este totul în regulă?”. Dacă nu spuneai „da”, ei intrau peste deținut și începeau să-l bată, spune Oleg.
În celulă, Oleg avea un robinet cu apă și o gaură în podea. Fără lenjerie de pat, fără prosoape, fără hârtie igienică.
Pe 18 martie, sub pretextul unui test COVID, i-au luat ADN-ul, amprentele digitale, i-au făcut o poză și le-au introdus într-o bază de date. Două zile mai târziu, i-au spus să-și împacheteze lucrurile, „te vom duce acasă”.
Ajuns acasă, Oleg spune că s-a bucurat să se plimbe, să respire aer curat, să se uite la steaguri ucrainene și să se reîntâlnească cu familia. În prima noapte, nu a putut dormi, dar a doua zi, când au venit prietenii și le-a spus totul, și-a găsit în sfârșit calmul.