18 comentariiNumirea lui Oleksandr Sîrski, șeful forțelor terestre, în fruntea armatei ucrainene, în locul apreciatului general Valeri Zalujnîi, vine într-un moment crucial al războiului, în care Kievul se află în dificultate, în criză de militari și muniție, în fața unei Rusii care este mai bine echipată și care a preluat inițiativa pe front.
În vreme ce demiterea lui Zalujnîi era așteptată de câteva zile, mutarea făcută în cele din urmă de președintele Volodimir Zelenski ridică unele semne de întrebare.
Un lucru cert este că noul șef al armatei ucrainene este un comandant competent, care s-a remarcat printr-o serie de victorii importante în cei aproape doi ani de război – și nu numai.
El este în mod special apreciat pentru protejarea Kievului, în primăvara anului 2022, și pentru contraofensiva surpriză din regiunea Harkov, din luna septembrie a aceluiași an.
La fel de sigur este că generalul este un apropiat al lui Volodimir Zelenski, dar și că este o personalitate divizivă printre militari, apreciat și displăcut în egală măsură de ofițeri, potrivit presei de la Kiev.
Incert este deocamdată ce anume va schimba numirea lui la șefia armatei ucrainene, într-un moment în care Kievul este de fapt aproape total dependent de un ajutor militar occidental, care nu mai vine.
Rămâne de văzut și dacă demiterea lui Zalujnîi, un comandat popular nu doar în rândul militarilor, dar și al populației generale, va provoca sau nu nemulțumiri în armată și fisuri în unitatea ucraineană.
Apropiat de Zelenski
Când a anunțat joi decizia, Zelenski l-a numit pe Sîrski „cel mai experimentat comandant ucrainean” și a amintit realizările care îi sunt atribuite.
Zelenski a confirmat recent că plănuiește o resetare pe scară largă a conducerii țării, nu doar a celei militare, și a declarat că Ucraina are nevoie de „energie proaspătă”.
Numirea lui Sîrski nu a venit ca o surpriză totală, acesta aflându-se deja pe lista scurtă a posibililor succesori ai lui Zalujnîi.
Ivan Stupak, un observator militar și fost membru al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), a declarat pentru publicația Kyiv Independent că, potrivit surselor sale, Zalujnîi l-a recomandat pe Sîrski ca succesor.
„Un alt aspect pozitiv este faptul că el (Sîrski) nu este departe de armată, este activ, îi cunoaște aproape pe toți cei din armată”, a declarat Stupak.
Cu toate acestea, unii soldați și voluntari ucraineni nu sunt mulțumiți de numirea lui, referindu-se la el ca la un „măcelar” care susține atacurile cu multe pierderi de vieți omenești și de o „disciplină extrem de brutală”, potrivit lui Stupak.
„Un alt aspect negativ este faptul că politica, cel mai probabil, va interveni în mod activ în afacerile militare tocmai prin intermediul lui Sîrski, ținând cont de loialitatea sa (față de biroul prezidențial)”, a precizat Stupak pentru Kyiv Independent.
Este o observație făcută și de revista The Economist, care spune că Sîrski va fi mai puțin dispus (decât Zalujnîi) să pună sub semnul întrebării prioritățile președintelui.
Și unii politicieni ucraineni au spus același lucru. „Sîrski este un apropiat al președintelui”, a declarat Oleksii Goncearenko, un deputat ucrainean de opoziție apropiat de Zalujnîi.
„Iar cel mai important lucru pentru Zelenski este că el crede că Sîrski nu este absolut deloc o persoană politică. Aceasta este cea mai valoroasă caracteristică a sa”, a spus Goncearenko, citat de The Guardian.
Un general experimentat, cu victorii pe câmpul de luptă
Sîrski are experiența necesară pentru postul pe care îl va ocupa.
Cu studii militare făcute la Moscova și Kiev, el a fost numit comandant adjunct al operațiunii de apărare a Ucrainei, cunoscută sub numele de Operațiunea antiteroristă (ATO), în momentul primei invazii a Rusiei, în 2014. Trei ani mai târziu, el a preluat comanda.
A jucat un rol-cheie în luptele pentru orașele Debalțeve, Vuhlehirsk și satele Ridkodub și Lohvinove din regiunea Donețk. El a coordonat retragerea trupelor ucrainene din Debalțeve, aproape încercuit, în 2015, pentru care a fost medaliat.
În primăvara anului 2022, Sîrski a fost responsabil pentru apărarea Kievului. Rusia ar fi plănuit să captureze Kievul „în trei zile”, dar în schimb s-a retras după ce a suferit pierderi grele în bătălia care a durat peste o lună.
Pentru a asigura apărarea, Sîrski a ordonat tuturor centrelor de pregătire militară să creeze batalioane speciale temporare și să livreze în capitală sisteme de artilerie folosite în mod normal pentru antrenament.
Sîrski a împărțit orașul și regiunea înconjurătoare în sectoare și a desemnat generali de la centrele de educație militară să conducă fiecare zonă, creând un lanț de comandă clar, dar oferind fiecărui ofițer din teren puterea de a lua decizii tactice, potrivit Washington Post.
Inelul exterior al acestei apărări a rezistat în mare parte, ajutat într-un moment critic de decizia de a arunca în aer barajele râului Irpin la nord-vest de capitală, inundând astfel terenul și împiedicând înaintarea rusă.
Sîrski a comandat, de asemenea, contraofensiva ucraineană din regiunea Harkov în toamna anului 2022, care a reușit să elibereze Izium, Balakliia, Kupiansk și alte orașe capturate de Rusia la începutul invaziei la scară largă.
Sîrski a comandat și grupul de trupe din est în 2023, care a luptat în cele mai fierbinți zone ale frontului, inclusiv în bătălia de la Bahmut din regiunea Donețk.
După 10 luni de lupte intense și pierderi semnificative de ambele părți, Rusia a cucerit Bahmut în mai 2023. Ucraina a lansat în curând o operațiune de contraofensivă, făcând mici progrese pe flancurile nordic și sudic, dar nereușind până acum să elibereze orașul.
Efortul acesta, scrie The Guardian, a atras critici din partea SUA, care considerau că lupta pentru Bahmut consumă resursele ce ar putea fi mai bine folosite pentru o străpungere în sud.
Semne de întrebare
Este neclar totuși în acest moment ce anume va aduce nou Sîrski pentru o Ucraină dependentă de ajutorul militar extern.
Nu există o strategie militară alternativă evidentă atunci când problema centrală a Ucrainei este de a-i convinge pe republicanii americani să deblocheze un ajutor militar în valoare de 61 de miliarde de dolari, scrie The Guardian.
Diaparitățile de pe front sunt evidente.
Ucraina duce lipsă de o serie de muniții critice, mai ales de artilerie. Se estimează că Rusia trage aproximativ 10.000 de obuze pe zi, de cinci ori mai multe decât Ucraina, și, până la rezolvarea provocărilor legate de producția industrială, Kievul va fi probabil în defensivă, sperând că Moscova se va epuiza treptat.
Pentru Zelenski, un potențial risc ar putea fi nemulțumirea provocată în rândul militarilor de demiterea lui Zalujnîi, un comandat foarte apreciat.
Diferendul dintre președinte și Zalujnîi a devenit tot mai evident în ultimele luni. Șeful statului a fost nemulțumit de eșecul contraofensivei ucrainene din vară, dar și de observațiile pesimiste făcute de Zalujnîi într-un celebru interviu pentru The Economist.
Cei doi s-au contrat și pe tema unei noi mobilizări militare – deși observatorii sunt de acord că niciunul nu a comunicat clar cetățenilor de ce este nevoie urgentă de noi recruți.
Unii comentatori au sugerat că Zelenski ar fi fost îngrijorat și de popularitatea lui Zalujnîi.
Cât de diferit este noul comandant al armatei rămâne de văzut. Generalul Sîrski are reputația de a fi dispus să confrunte inamicul, chiar dacă costul în oameni și echipamente este ridicat, scrie revista Economist.
Este o figură divizivă care provoacă reacții puternice din partea ofițerilor în activitate. Unii îi laudă profesionalismul, alții spun că își îngrozește subordonații și că conduce prin frică.
La șefia armatei, va trebui să își domolească acest stil, scrie The Economist.
Cea mai importantă întrebare este dacă Zelenski poate profita de demiterea generalului Zalujnîi pentru a-și reorienta viziunea asupra războiului.
În prezent, el încă se agață în mod public de promisiunea sa că Ucraina va recuceri fiecare centimetru de pământ ocupat de forțele rusești, chiar dacă, în privat, știe că acest lucru nu se va întâmpla prea curând, asta dacă se va întâmpla vreodată, scrie The Economist.
Cât despre Sîrski, acesta urmează să își anunțe propriile numiri la șefia armatei și să ia primele decizii, constrâns de împrejurări.
În iunie anul trecut, scrie The Guardian, generalul a susținut că elementele esențiale ale războiului au rămas neschimbate de-a lungul timpului, chiar dacă armamentul modern este mult mai sofisticat.
„Când citești despre bătălia de la Cannae, dintre Hannibal și romani, principiile care acționează sunt aceleași: flancarea inamicului, înconjurarea inamicului, concentrarea efortului central în cel mai slab punct de apărare al inamicului, necesitatea de a studia cu atenție inamicul”, a explicat el.