Libertatea a stat de vorbă cu economistul francez Oliver Marteau, autor al unei cărți despre economie și politică, “Ciudata înfrângere a Franței în globalizare”. Stabilit în România, Marteau, care a lucrat o perioadă pentru Ambasada Franței, a explicat de ce crede că Legea Avia este o amenințare la adresa libertății presei.
- Inițiatorii proiectului de lege, deputați ai majorităţii prezidenţiale, au susținut că “materialele care instigă la ură pe internet au explodat în ultimele săptămâni”, în timpul izolării, ceea ce a dus la necesitatea de a reglementa regimul rețelelor sociale.
- Platformele şi motoarele de căutare vor fi obligate să retragă în 24 de ore materialele “vizibil” necorespunzătoare, în caz contrar riscând să fie condamnate la amenzi de până la 1,25 de milioane de euro, scrie AFP
- Senatul, dominat de opoziţia de dreapta, a fost împotriva acestei măsuri. “Nici nu se pune problema să transferăm drepturi poliţieneşti asupra libertăţii noastre către GAFA” (Google, Amazon, Facebook şi Apple), a declarat Bruno Retailleau, liderul senatorilor LR (dreapta).
- Marile companii digitale şi-au exprimat sprijinul, însă obligaţia retragerii materialelor în maximum 24 de ore stârneşte îngrijorare. Ar însemna că platformele trebuie să ia decizii foarte rapid, cu riscul unei serii de polemici şi conflicte juridice.
- Doar două publicații de anvergură au atacat controversata lege: Le Figaro și Marianne.
Reporter: Ce aduce nou Legea Avia?
Oliver Marteau: Noua lege a doamnei Laetitia Avia se suprapune unei legi care există din 1881 și care apară foarte bine dreptul indivizilor vizavi de ură sau atacuri online ori offline. Cunoscută sub numele de “Droit et liberté de la presse”, legea din 1881 a fost modificată de-a lungul anilor. Așa că nu era deloc nevoie de o nouă lege pentru pentru a fi în acord cu evoluția tehnologiei.
– Din reacțiile unor politicieni, jurnaliști, scriitori, noutatea pare a fi cenzura. Așa este?
– Fix asta aduce. De acum încolo, guvernul va trimite direct celor de la GAFA (Google, Amazon, Apple și Facebook. Se adaugă Twitter la asta) subiectele care vor fi supuse unor supravegheri.
– Cum au putut fi de acord parlamentarii și de ce presa franceză nu atacă legea?
– Pentru două motive simple. Primul. Are Macron majoritate absolută la Camera Deputaților. Al doilea. Întreaga presă franceză primește bani de la stat prin publicitate sau prin firmele care au contracte cu statul. Cam 10 oligarhi controlează presa TV și radiourile franceze, iar toți fac afaceri cu statul. Și ziarele, bineînțeles. Apoi, subliniez un aspect important: Lumea politică, lumea jurnalistică și lumea firmelor mari este una în Franța. Provin din aceleași universități și împart aceleași interese financiare. Locuri pentru putere, dacă vreți.
Încrederea în presa tradițională a scăzut accelerat odată cu apariția rețelelor sociale
– Pare că presa suferă grav de libertate. Asta înseamnă că va fi mai rău?
– Da, sigur. Ideea e că statul în Franța controlează 56% din PIB. Așa că o grămadă de afaceri se fac cu statul. Nimeni care conduce o mare firmă în Franța n-are interes să contrazică ce spune sau face statul. Și da, statul francez se folosește de lupta împotriva urii online pentru a interzice sau a controla discursurile care îl critică.
Tot timpul guvernul vorbește de lupta împotriva fake news, când el însuși vine cu fake news. Până acum, presa instituțională, presa care este pe piață a trăit cu banii statului. Oamenii și-au dat seama și nu mai cumpără nimic. Și mass media a ajuns în pragul morții. Aproape toată lumea s-a dus pe Facebook sau Twitter.
– De când a scăzut încrederea în presa tradițională?
– De când a apărut internetul și a accelerat cu rețele sociale. Atunci au fost difuzate informații nespuse de presa clasică.
– Cum vezi viitorul presei sub această lege?
– Nu există rebeli în presa oficială, spun asta pentru a lămuri din start mai bine de ce nu este atacată Legea Avia. Presa oficială există doar pentru a le ține tuturor un discurs care apără interesele statului și ale firmelor controlate de stat.
“Românii nu așteaptă nimic din partea statului, nici nu mai cred nimic”
– ”Liberte” a rămas doar un slogan pentru presă?
– Daaaa, în România e la fel, doar că românii sunt mai deștepți decât francezii și nu așteaptă nimic din partea statului, nici nu mai cred nimic. Statul român controlează doar 30% din PIB. E o diferență uriașă. Ironia istoriei e că libertatea presei s-a mutat de la vest la est în UE.
– Mai poate glumi cineva, așa cum face Charlie Hebdo?
– Charlie Hebdo nu e problemă pentru guvern. Problema guvernului este trezirea masivă a francezilor online împotriva a ceea ce face, iar revoltații trebuie să fie reduși la tăcere prin noua legislație. Charlie Hebdo nu critică statul. Nu e Academia Cațavencu de pe vremuri. Noutatea e că statul poate acum suna direct la Facebook sau Twitter fără să treacă printr-o decizie judiciară. Și să le spună nu vreau de #rezist, de exemplu.
– Așadar, independența presei va fi controlată de cine e la putere?
– Dar nimeni nu poate scăpa. E o colivie. Nimic nu se schimbă pentru presa oficială. Era controlată total. Va fi controlată de stat. Legea Avia e dedicată doar pentru a controla rețele sociale. Lupta guvernului francez împotriva GAFA are ca scop controlul rețelelor sociale. A vrut să introducă o taxă GAFA guvernul francez acum un an. Era o amenințare financiară doar pentru a obține o colaborare, o înțelegere pentru a controla tot ce se spune online și de a bloca dacă nu convine puterii politice.
Scriitorul Ioan T. Morar, atac la inițiatoarea legii
Stabilit în Provence de o vreme, scriitorul și umoristul Ioan T. Morar a declarat, pentru site-ul Cronicarul:
“Persoana care a propus legea, Laetitia Avia, deputată din partidul lui Macron, a fost recent înfățișată în presă manifestându-se drept sexistă și rasistă. Hoața strigă hoții!
Trec peste asta: semnul unei tiranii este înmulțirea legilor, spunea cineva, în Antichitate. Să zicem că legea asta va rezolva problema “urii” pe internet. Să presupunem că ura va fi alungată din mediul online. Credeți că ea va dispărea? Dacă o lege nu acționează asupra cauzelor unui fenomen, nu are cum să stăvilească efectele. Drepturile omului, reinventate de francezi, odinioară, sunt într-un moment dificil”.