E tot mai evident că măsurile anti-criză anunţate de Emil Boc lovesc selectiv. Să fim serioşi cu îngheţarea veniturilor demnitarilor, cu tăierea doar în unele locuri a sporurilor, făcându-se excepţii flagrante în zona parlamentară sau prezidenţială. În afara câtorva frondeuri consacraţi, vocile oficiale ale partidelor, mai ales ale Coaliţiei, nu se indignează. N-am auzit nici reacţii vehemente la majorarea cu 50% a fondurilor de deplasare ale Preşedinţiei (vorba Ceauşeascăi, “Mai e state de vizitat, Nicule?”), nici la alte jumuleli bugetare, care să deconteze voiajul electoral din primăvară (europarlamentarele) sau toamnă (prezidenţialele).Cert e doar şurubul taxelor care vor gâtui în continuare firmele private şi grosul populaţiei.
O diversiune se insinuează în scandalul rezervelor de hidrocarburi din Marea Neagră. Absolut toţi premierii şi partidele care au trecut pe la putere după 1990 sunt responsabile de cedarea pas cu pas (inclusiv prin modificări legislative suspecte şi amendări succesive ale contractului) a intereselor economice strategice naţionale. Tocmai de aceea – ca şi în cazul concesionării altor importante resurse: aur, argint, calcar, minereuri – au început să apară voci care încearcă să minimalizeze valoarea zăcămintelor, până la a-i căina pe bieţii beneficiari ai contractelor.
Populaţia are dreptul, şi aşa e târziu, la o evaluare corectă şi obiectivă a acestor afaceri, prin care însemnate resurse naturale au fost înstrăinate în detrimentul statului. Evaluare care ar reveni autorităţilor. De la agenţii, la Curtea de Conturi şi la Parchet. Acestea, însă, se află tot sub baghetă politică. Iar când e vorba de mânării financiare, partidele sunt în deplin consens şi impun omerta transpartinică.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro