Până acum, imunitatea de turmă era definită de OMS ca ”protecția indirectă împotriva unei boli infecțioase, care se realizează când o populație devine imună fie prin vaccinare, fie printr-o infectare anterioară”.
Conform vechii definiții, chiar și persoanele care nu se imunizau erau protejate, datorită faptului că cei din proximitate deveneau imuni (prin cele două căi enunțate mai sus) și acționau ca un tampon. OMS nota că pragul pentru stabilirea imunității de turmă la Covid ”încă nu este clar”.
Imunitatea de turmă, ”concept utilizat pentru vaccinare”
În noua definiție postată pe site-ul OMS, imunitatea de turmă este ”un concept utilizat pentru vaccinare, în care o populație poate fi protejată de un anumit virus, dacă este atins un anumit prag de vaccinare”.
Imunitatea de turmă se realizează prin protejarea oamenilor față de un virus, nu prin expunerea la acesta.
Organizația Mondială a Sănătății:
OMS mai spune că ”vaccinurile ne antrenează sistemul imunitar pentru a crea proteine care luptă împotriva bolilor, cunoscute sub numele de anticorpi, la fel cum s-ar întâmpla atunci când suntem expuși unei boli, dar – în mod crucial – vaccinurile funcționează fără a ne îmbolnăvi. Persoanele vaccinate sunt protejate împotriva bolii în cauză și a transmiterii acesteia”.
În noua accepțiune, imunitatea de turmă se atinge atunci când ”majoritatea populației este vaccinată”: în acest mod, se reduce ”cantitatea totală de virus” capabilă să se răspândească la întreaga populație. OMS dă exemplul unor alte boli și pragurile de vaccinare pentru atingerea imunității de turmă: rujeola – 95%, poliomielita – 80%.