Omul care lucreaza cu puterea Diavolului

„Magia Inalta este stiinta de a stapani Diavolul, de a lucra cu el fara sa-ti vinzi sufletul. E superioara tuturor celorlalte stiinte si se dobandeste in timp, sub indrumarea unor maestri. Orice om se poate apuca de magie, dar nu pot ajunge la rezultate decat cei cu aptitudini native. Idealul unui mag este de a face lumea mai buna. La origine, magii erau preoti. E clar?!”
Chimist, profesor universitar, doctor in stiinte si mag. Acesta este cartea de vizita a lui Paul Stefanescu. Daca celelalte titulaturi au fost obtinute pe caile stiute de toata lumea, cea de mag are la baza absolvirea unor scoli de specialitate. Profesorul Stefanescu a devenit posesorul ordinului „Rosacrucian” si al ordinului „Martinist” dupa absolvirea scolilor ezoterice „Alice Bailey” si „Arcan Skool” din Statele Unite. Din pacate, Stefanescu a refuzat sa accepte fotocopierea acestor documente galbene, cu Steaua lui David pe coperte si cu inscrisuri in mai multe limbi, printre care si ebraica veche.
La aceasta ora este singurul mag roman recunoscut de cercurile ocultiste internationale, si posesorul uneia dintre cele mai vaste biblioteci de specialitate din Romania.
Un mag este, in primul rand, un om religios. „Cu frica lui Dumnezeu.” Totodata este posesorul puterii de a transforma substanta si timpul dupa propria vointa, pe calea magiei inalte, care cuprinde, printre altele, spiritismul, alchimia hipnotismul, telepatia si vrajitoria propriu-zisa. Printre ideile de baza ale magilor se numara faptul ca materia e vie, se poate intra in comunicare cu ea, sufletul e nemuritor, reincarnarea e o realitate, iar Binele si Raul sunt aspecte ale aceleiasi Lumi, calitati ale ei, care emana putere. Magul nu trebuie decat sa stie cum sa se foloseasca de aceasta putere. Stiinta magiei nu e divulgata decat celor care au „har” .
Formarea stiintifica si cea ocultista a lui Paul Stefanescu au mers mana in mana. Cea din urma a fost determinata de dorinta de a sti ce este in lumea de dincolo, dupa ce la 17 ani si-a pierdut unul din parinti.
„In timp ce faceam scoala, ma pregateam si in ocultism, cu profesorul C. K. Nicolau. Romania nu a avut o traditie prea puternica in acest domeniu. In Evul Mediu tarziu, in Bucuresti este mentionat drept alchimist un anume Ion, calugar care locuia intr-o chilie pe locul actualei biserici de pe Calea Victoriei, cea situata peste drum de Magazinul Victoria. E clar?!”. Acest „e clar”, rastit, este un tic verbal al a profesorului Stefanescu.
Magul roman spune ca baza sedintelor spiritiste, unul dintre domeniile magiei, e ectoplasma. Acesta este elementul esential al lumii fizice si spirituale, prin care se pot aduce pe masa de spiritism obiecte din neant, uneori chiar parti din corpurile unor decedati.
Despre transmutatie, posibilitatea transformarii unui element de baza in alt element, visul oricarui alchimist, Stefanescu spune ca e un fenomen natural, dar al carui mecanism a ramas enigmatic pentru stiintele exacte.
Pentru realizarea unei sinteze alchimice este nevoie de un laborator de chimie complet si unul de fizica. Datele sunt inscrise in literatura de specialitate, care este foarte greu de gasit, si mai greu de descifrat. Tinta este Piatra Filosofala, un praf de culoare rosie. Cel ce o poseda este cunoscatorul secretului Universului.
Una peste alta, magia, spune Stefanescu, este, in fapt, un fel de arta a dresarii Raului. Despre lumea Diavolului, Stefanescu spune ca este ierarhizata la fel ca cea a Raiului. Vrajitorii si magii slabi lucreaza cu spirite malefice mai slabe. Le cheama si le pun la treaba. Un mag puternic poate ajunge sa-l puna la munca chiar pe seful necuratilor, pe Scaraoschi in persoana, fara ca acesta sa se poata opune sau sa poata face vreun rau magului.
Magia a inceput cu Zaratustra.
Magii apar mentionati inca din sec VII i. C. Initial par a fi un trib aborigen de vrajitori si necromanti, in Iran. Apoi devin o casta ereditara de preoti mezi. Dupa informatiile lui Herodot ei interpretau visele, faceau profetii sacrificand cai albi. Magii au fost considerati discipolii lui Zaratustra, acesta din urma fiind denumit de catre grecii antici „Magul”.
Intre timp se naste alchimia europeana, mai precis cea greco-egipteana. Alchimia antica are la baza ideea ca materia e vie si ca ea trebuie sa treaca prin cele trei faze ale unei zeitati pentru a deveni absoluta: nastere, moarte ritualica si inviere.
Transmutatia, adica transformarea elementelor, care duce la obtinerea Pietrei Filosofale, se dobandeste facand materia sa treaca prin patru faze, numite, in functie de culorile pe care le iau elementele din amestec, „negru”, „alb”, „galben” si „rosu”. Negrul este culoarea mortii, iar rosul este culoarea Pietrei Filosofale.
Alchimia se dezvolta in cadrul civilizatiei arabe medievale, si tot aici alchimistul este identificat drept mag. Primele traduceri de literatura alchimica din araba in latina s-au efectuat in Spania, catre anul 1150.
La 1614 este dezvaluita existenta unei societati secrete a Ordinului Rosacrucian, intemeiat de alchimistul Christian Rosenkreutz. Ordinul pregatea reforma sistemului de educatie, in ideea de a grabi procesul de „renovatio” a lumii occidentale. Era vorba despre un fel de rascumparare religioasa a lumii prin magia alchimiei. In mai putin de zece ani programul propus de misterioasa societate era discutat in cateva sute de carti si brosuri. Devenise o moda.
Proiectele magilor din acea vreme au contribuit insa la ceea ce s-a numit ulterior „Epoca Moderna”.

La ce oră se deschid secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!
 

Urmărește-ne pe Google News