ComenteazăBărbatul din comuna Nereju, zona Moldovei, confecționează obiecte artizanale, cojoace, buciume, dar și măști locale. Unele care, de-a lungul timpului, au ajuns la căpătâiul mortului, dar și la defilarea de Revelion.
Cu mai bine de un de secol în urmă, oamenii care mureau în partea Munților Vrancei aveau parte de un priveghi cel puțin bizar. Sătenii care l-au cunoscut pe cel decedat se adunau la capul defunctului și îl bârfeau, ascunși după o mască. Cât de bun a fost, cât de afemeiat, dacă i-a plăcut munca plugului sau prefera lenea, cât de prieten a fost cu băutura, ce a lăsat avere și câte și mai câte, curajul din spatele măștilor neavând limite în vorbele slobode.
Prin părțile locului se zice că, tot atunci, mascații certau moartea. Sub anonimatul dat de masca purtată, o dojeneau cu asprime pentru că și-a permis să vină prea repede, în cazul celor care mureau de tineri.
La capătâiul celui mort se puneau la cale diverse glume, ca să mai îmblânzească suferința rudelor și a bocitorilor. Mascații legau cu o sfoară mâna mortului și o mișcau pe ascuns. După spaima firească trasă la început, în camera învăluită de tristețe se instalau râsul și veselia.
Cele trei zile de priveghi erau un adevărat spectacol sătesc. Cum se zicea atunci, era ultima petrecere dată de cel decedat.
Și cum petrecere făra dans nu există, vrâncenii pomenesc de „Chipărușul” , un dans funerar unic în Europa. Acesta era practicat la nivelul comunității încă din perioada precreștină și la el participau doisprezece bărbați cu fețele acoperite de măști tradiționale, din blană de oaie argăsită. În curtea casei celui mort, așezați unul în spatele celuilalt și legați cu „lanțul vieții”, tinerii dansau în jurul unui foc. Din când în când, săreau peste foc, mișcare ce simboliza purificarea sufletului celui plecat la ceruri.
În zilele noastre, vrâncenii din comuna Nereju folosesc măștile în noaptea de Revelion, când, organizaţi în cete, merg cu plugul din poartă în poartă. Vremurile moderne și-au cerut schimbarea.
Meșterul Pavel Lupașc cioplește măști populare și crede în frumusețea poveștii lor, pe care o istorisește celor care au timp și drag să se oprească și să-l asculte.
Cuminți, fascinante, bizare, chipurile în viziunea meșterului își așteaptă cumpărătorii pe gardurile muzeelor. Își vor schimba casa, ducând cu ele datina unui colț al României încrâncenat să rămână cunoscut.
Citește și:
REPORTAJ/ Realitatea dură din mahalaua Timişoarei. Au vrut să facă teatru cu copiii, dar au pornit prin a-i învăța să spună „mulțumesc” şi să nu se mai ia la bătaie
VIDEO/ Corneliu Ulici e afectat de dramele oamenilor de la „Visuri la cheie”. „Se acumulează oboseală și o încărcătură emoțională”