montaj. Am ramas perplex, vorba unui politician, la linia de masini de spalat, unde un angajat nu avea alta treaba decat sa probeze culisarea sertarului de detergenti. Trebuia sa vada daca se misca usor sau nu. La fiecare 15 secunde aparea langa el o masina, iar el tragea constiincios de sertar. Nu vorbea cu vecinul si nu lua pauza de tigara decat o data cu toata lumea. Proba fiecare sertar. si isi dorea probabil sa faca acest lucru pana la pensie. Probabil ca in cativa ani ar putea sa scrie un tratat despre miscarea sertarului. Nu era dedicat companiei si probabil ca isi injura si el, ca oricine, sefii sau patronii. O data pe an, cu precizie de cronometru, participa la o greva alaturi de colegi si obtinea o majorare de salariu. Spre deosebire de romani, muncitorul sud-coreean isi face mai intai bine treaba si apoi cere bani mai multi, pentru ca merita. Alta solutie nu are, pentru ca in Coreea de Sud statul nu da nimic. si astfel, fara interventia statului, sud-coreeni au ajuns acum, in 25 de ani de munca intensa, la nivelul Japoniei sau al Statelor Unite. Ei nu au avut nevoie de un Brucan care sa le prezica acest lucru. L-au realizat singuri.

 
 

Urmărește-ne pe Google News