Fionnuala Ní Aoláin a beneficiat de un acces fără precedent în calitate de monitor independent al ONU, petrecând patru zile la Guantánamo, în februarie, și întâlnindu-se cu o serie de 34 de prizonieri care erau deținuți atunci.

În prezent, numărul celor deținuți a scăzut la 30, inclusiv cei cinci prizonieri acuzați că au plănuit atacurile de la New York și Washington din 11 septembrie 2001.

Într-un raport de 23 de pagini al vizitei sale, Ní Aoláin laudă administrația Biden pentru că a deschis lagărul pentru inspecția sa și pentru că este pregătită să „abordeze cele mai dificile probleme legate de drepturile omului”.

Însă a avut cuvinte dure cu privire la tratamentul deținuților și la ceea ce a descris ca fiind eșecul continuu de a face față programului de tortură american declanșat în urma atacurilor teroriste din 2001.

Ní Aoláin, profesor de drept la Universitatea din Minnesota și la Universitatea Queens din Belfast, a declarat luni, în cadrul unei conferințe de presă, că „după două decenii de detenție, suferința celor deținuți este profundă și continuă. Fiecare dintre deținuții cu care m-am întâlnit trăiește cu răul necruțător care rezultă din practicile sistematice de extrădare, tortură și detenție arbitrară”.

În timpul vizitei sale, raportorul special al ONU pentru drepturile omului și libertățile fundamentale în combaterea terorismului s-a întâlnit cu familiile victimelor de la 11 septembrie 2001. În Guantánamo, i s-a permis accesul atât în tabăra 5, unde sunt deținuți cei acuzați de atacul din 11 septembrie 2001, cât și în tabăra 6, unde sunt ținuți deținuții care nu au o „valoare ridicată”.

A constatat că în multe privințe condițiile de trai din tabere au fost aduse la standardele internaționale, inclusiv în ceea ce privește dormitoarele, condițiile sanitare, hrana și rugăciunile comune. Însă deținuții continuă să fie vulnerabili la „abuzuri împotriva drepturilor omului”.

Acestea au variat de la etichetarea deținuților – la care tot personalul de la Guantánamo se referă după numărul de serie al încarcerării și nu după nume – la supravegherea aproape constantă și la constrângerile care le sunt impuse atunci când sunt transportați la toate întâlnirile cu avocații și la alte întâlniri.

Inspectoarea ONU și-a rezervat unele dintre cele mai dure critici pentru faptul că 19 dintre cei 30 de deținuți nu au fost niciodată acuzați de vreo infracțiune, unii dintre ei fiind ținuți în lagărul militar de două decenii. Ea a declarat că situația lor este o chestiune de „profundă îngrijorare”.

Problema a fost agravată de programul de tortură al CIA de după 11 septembrie 2001, care a devenit un obstacol în calea procesului unora dintre deținuți.

Ní Aoláin a declarat că menținerea în continuare a internării unora dintre bărbați rezultă din „lipsa de voință a autorităților de a înfrunta consecințele torturii și ale altor rele tratamente la care au fost supuși deținuții și nu din vreo amenințare pe care se crede că aceștia o reprezintă”.

Inspectorul ONU a declarat că utilizarea torturii a fost, de asemenea, „o trădare a drepturilor victimelor” și a cerut scuze și garanții că abuzurile nu se vor mai repeta.

În luna mai, The Guardian a publicat o serie de desene și scrieri detaliate ale lui Abu Zubaydah, care oferă cea mai cuprinzătoare descriere de până acum a torturii la care el și alți deținuți au fost supuși de CIA. Zubaydah este cunoscut drept „prizonierul veșnic” – el este deținut la Guantánamo fără a fi fost niciodată acuzat și fără nicio perspectivă de eliberare.

Multe dintre cele cel puțin 119 persoane care au fost torturate în cadrul programului CIA au suferit traume și daune psihologice și fizice grave și continue ca urmare a acestui fapt. Ní Aoláin a criticat guvernul american pentru că nu a oferit tratamentul intensiv necesar pentru a-i ajuta pe deținuții torturați de la Guantánamo să facă față consecințelor.

Urmărește-ne pe Google News