Operata de 26 de ori, dupa ce a batut-o sotul

Dupa sase ani de casnicie, Nela Stanga afla intr-o zi ca sotul ei o insala. Nu a suportat sa traiasca in minciuna si i-a spus. „S-a enervat imediat si mi-a dat una in cap. Am cazut si a continuat sa ma loveasca cu picioarele, una din loviturile puternice fiind la san”, povesteste Nela. Dupa cateva luni si-a dat seama ca ceva nu este in regula, ca sanul i se intarise si simtea ca si cum ar fi avut cheaguri de sange inauntru. Un an si jumatate a umblat din doctor in doctor, si-a facut analize, dar toti ii dadeau acelasi raspuns: ca nu este nimic grav. Si ii dadeau creme cu care sa se unga.
„Ajunsesem sa nu mai pot ridica bratul nici pentru a ma pieptana. Pana la urma, la Spitalul Militar doi doctori, fara a se uita pe analize, doar palpan-du-ma, si-au dat seama ce am. Mi-au spus sa ma operez de urgenta pentru ca altfel mor. Aveam cancer”, isi aminteste Nela.
O vara intreaga a stat in spital. La prima operatie i-au scos doar jumatate de san si au descoperit patru ganglioni cu metastaza. Daca ar mai fi intarziat o saptamana, murea. Dupa alte 14 zile, dupa ce i-au facut biopsia, i-au scos tot sanul. Apoi, au urmat alte operatii. Pentru a nu se intinde cancerul si in alte parti ale corpului si pentru ca sa nu mai ramana insarcinata i-a fost extirpat si uterul. Dar acesta avea sa fie doar inceputul cosmarului. Inainte sa iasa din spital, sotul a venit sa o vada. „I-am spus ce operatii mi-au facut si cred ca s-a speriat. Mi-a si dat de inteles ca el are nevoie de o femeie „intreaga” langa el. Cand m-au externat, in toamna, si am ajuns acasa el plecase cu toate lucrurile pe care le aveam. Imi ramasesera doar o canapea si cateva lucruri cu care venisem de la mama cand ma casatorisem. Fetita mea avea pe atunci sapte ani si trebuia sa inceapa scoala. Eram disperata. Trebuia sa ma pensionez pe caz de boala (lucra la fabrica de incaltaminte Progresul), trebuia sa-mi platesc in continuare tratamentul si sa mananc foarte bine din cauza medicamentelor pe care le luam si in primul rand trebuia sa-mi cresc copilul”, isi aminteste cu lacrimi in ochi Nela.
Atunci a inceput sa faca curat la scarile unor blocuri si sa spele tomberoanele de gunoi: „Imi treceau peste picioare sobolanii”. Pana la urma a reusit sa urmeze niste cursuri si sa se angajeze. O vreme a spalat vase la Hotelul Intercontinental. Era gata sa munceasca orice numai sa-si poata creste copilul. „Tin minte ca vecina mai scotea pe holul blocului paine uscata ca sa o duca la tara pentru porci. Cand nu aveam ce manca, luam cate o bucata de paine de acolo, o udam cu apa si o bagam in cuptor si aia era tot ce mancam eu si fata”, ne spune Nela.
In tot acest timp boala nu i-a dat pace. Incepuse sa faca recidive. Tot la 4-5 luni de zile se ducea si se opera, pana cand in 1995 medicii au fost nevoiti sa-i scoata si celalalt san. Doctorii Stefan Marian si Gheorghe Berbecaru de la Spitalul Militar au opera- t-o de 20 de ori. „Unul din oamenii datorita carora am rezistat a fost medicul meu oncolog Rodica Tudor. M-a incurajat de fiecare data, iar atunci cand nu aveam bani sa mananc sau sa-i cumpar fetei caiete de scoala ma imprumuta”. In 2002, cancerul recidiveaza din nou si se localizeaza intre doua coaste. Pentru a fi in afara de orice pericol i se scot patru coaste. Pentru locul gol creat i s-a luat piele si muschi de pe abdomen si i s-a facut un transplant. Dar de la atatea necazuri, Nelei i se declansase si un diabet in urma cu 12 ani, iar transplantul nu a reusit. Acum a fost operata din nou, cand i s-a descoperit o noua recidiva, la Sectia de Chirurgie Plastica si Reparatorie de la Spitalul Militar.
Cand stai de vorba cu ea nici nu-ti vine sa crezi ca omul acesta a trecut prin atatea. Zambeste mereu si e usor jenata ca nu mai are prea mult par din cauza celor 50 de cure cu citostatice si alte vreo 40 cu raze pe care le-a facut de-a lungul celor 18 ani. E mandra de fata ei, care e „maritata cu un om extraordinar” si de nepotica ei de 7 ani.

Urmărește-ne pe Google News