”Începând cu ora 11.30, vă așteptăm pe strada Gheorghe Brătianu nr.7”. Știam că e general și că militarii țin la punctualitate, așa că la 11.45, cu un sfert academic înaintea orei de începere, m-am apropiat de intrarea sediului UNPR. Era prima ieșire publică a lui Gabriel Oprea, după ce s-a retras de pe scena politică, acum doi ani, când dosarele deja cântăreau prea mult.
Urma să-și anunțe, evident, revenirea. Și asta la doar o zi după ce Liviu Dragnea i-a transmis și lui că nu-i e teamă de el. Aproape întreaga stradă Brătianu se înroșise. Steaguri și tricouri cu UNPR, interesul național și scandări. Răsuna ”UNPR” și ”România” de după fiecare gard, mașină sau colț. Vechiul sediu UNPR era acum izolat de vecinul sediu PSD. Poarta era închisă cu cheia, nu ca în vremurile în care Gabriel Oprea împărțea o curte și un pahar de vin cu președintele PSD.
Gabriel Oprea și-a planificat revenirea pe scena politică aproape ca la carte. Oameni aduși să strige numele partidului, oameni care habar n-aveau de ce erau acolo. Sau ce e ăla UNPR de-l tot strigă. Câteva sute chiar, majoritatea tineri, care au primit tricouri și steaguri, doar să le fluture o oră, la program. Cineva dădea tonul, restul scandau ca pe stadion. Te așteptai, cumva, să auzi de lângă tine ceva cu Steaua, Dinamo sau Rapid.
Cu jurnaliștii n-au vrut să vorbească. Ei aveau două cuvinte de ținut minte: UNPR și România. Altceva, ”nu au avut de comentat”.
Am găsit, însă, și un teleormănean în mijlocul Statului Paralel, definit așa de Liviu Dragnea. Nu-i era fan deloc, ba chiar l-a acuzat de mâncat șorici cu Sistemul. Și l-a mai și făcut dictator, aproape ca Ceaușescu.
Gabriel Oprea a coborât din biroul lui, a făcut marele anunț într-o sală mică și înghesuită, de nici aer n-aveai.
Aveam, însă, întrebări. Dar, după modelul lui Liviu Dragnea, liderul UNPR a plecat din sală, lăsându-și un coleg să ne vorbească.
De afară, răsuna în continuare ”România” venită cu ora. Și spunem asta pentru că după o oră, tinerii din curtea UNPR au predat steagurile și tricourile, la indicațiile unei doamne organizator, că ”mai au nevoie de ele și data viitoare”. Au băgat interesul național într-un sac, apoi în portbagaj, și au plecat. Ziua de muncă se încheiase pentru ei. Până data viitoare.