“Amănuntul” a trecut aproape neobservat sau a fost expediat în câteva cuvinte, atenţia fiind concentrată asupra convorbirilor cu cancelarul Angela Dorothea Merkel, care deţine puterea executivă. O să mi se spună că şi preşedintele francez Sarkozy discută chestiunile esenţiale tot cu Merkel, dar el e şi şef al Executivului de la Paris. În fine, de fapt, Băsescu iar i-a suflat lui Boc atribuţiile, ducându-se şi fiind perceput la Berlin nu doar ca preşedinte, ci şi ca prim-ministru efectiv al României, în numele căruia a lansat iarăşi serioase angajamente.
Într-o Europă, ba într- o întreagă lume aflatată în derută, într-un context economic şi financiar în privinţa căruia politicieni serioşi şi analişti versaţi nu pot şi evită să avanseze prognoze, să fixeze ţinte de creştere sau de scădere, de inflaţie sau de deficit economic, de evoluţii bancare, Băsescu s-a arătat a fi lipsit de griji, de parcă era în campania prezidenţială din 2009, când ne asigura că pe noi n-o să ne atingă criza. Dimpotrivă, a declarat el la Berlin, în 2013 România, graţie unui program guvernamental de dezvoltare solid (?), îşi va reduce la zero deficitul! Într-o Uniune Europeană în care Grecia e în comă, Italia gâfâie, iar britanicii sunt tot mai sceptici privind viitorul structurii, preşedintele nostru a reiterat că în 2015 vom intra în zona euro!
Cu picioarele pe pământ, ca orice neamţ, Angela Merkel – desigur, mai mult decât bine informată asupra stării reale a economiei româneşti şi a perspectivelor ei, dar şi sătulă să tot taie bugetul german spre a cârpi găurile din straiele altor ţări – l-a tamponat, e drept, zâmbind diplomatic, pe Băsescu: sigur că are el viziuni generoase şi vrea să le transpună rapid, dar ştie oare el cât de grele vor fi, mai ales într-o perioadă de declin, costurile suplimentare pe care ar trebui să le suporte populaţia din România?
Nu sunt convins că acest avertisment, rostit în treacăt, ca un scurt îndemn la luciditate, a ajuns la urechile preşedintelui Băsescu. Şi chiar dacă a ajuns, tot aşa a şi ieşit: când l-au mai interesat costurile sociale, obligaţiile pe care le are statul faţă de cetăţenii săi, de dreptul lor la un trai cât de cât decent? O simplă parcurgere a intenţiilor de buget pentru 2012, care vor prăbuşi şi mai mult nivelul de trai, dă răspunsul la această întrebare.

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News