Într-o competiţie în care competenţa şi rigoarea, iar nu obedienţa politică, trebuia să primeze, contabilul-şef dâmboviţean, acasă ciuca tuturor comentariilor negative, cel care, aplicând orbeşte poruncile emise de Cotroceni sau Victoria, a sufocat populaţia, măcelărindu-i veniturile şi menţinând nelegal o serie de măsuri de austeritate bezmetice, ministrul care a împins în
faliment zeci de mii de mici firme, perceptorul care tolerează vinovat marea contrabandă cu
grâne, cu petrol, cu lemn, care nu-i în stare sau nu vrea să stopeze evaziuni fiscale de miliarde
de euro, ar fi, în mintea celor de la The Banker, cel mai bun din Europa. Pentru că ar fi
implementat reforme structurale (şomajul, adică – n.r.), ar fi menţinut sustenabilitatea fiscală
(jupuind micii contributori, nu rechinii, şi tăind ajutoarele sociale – n.r.), ar fi asigurat o legislaţie
fiscală modernă (pe care n-o aplică – n.r.), urmând să se axeze acum pe companiile de stat şi pe sănătate. După ce tocmai a alcătuit şi pentru 2012 un Buget aiurea, favorizând drenarea fondurilor publice către clientela politică, sporind cheltuielile salariale de prin ministere, dar retezând orice sprijin pentru o populaţie sărăcită cu brutalitate.
De unde, din ce corespondenţă şi-or fi luat datele “arbitrii” de la The Banker, din ce ofertă
publicitară, ca să-l scoată pe Ialomiţianu peste miniştrii de finanţe din Suedia, din Germania,
din Austria, din Danemarca sau Olanda, care caută şi ei soluţii anticriză şi măsuri de
austeritate, dar decente şi suportabile, fără să-şi ucidă conaţionalii?! Dacă Ialomiţianu e cel mai
bun, apoi nu mă mir că, de curând, Elena Udrea îl desemna pe Boc drept cel mai performant
premier din Europa şi mă aştept să aflu şi că Traian Băsescu e cel mai abil, mai priceput
şi mai respectat preşedinte din UE. I-am putea exporta la pachet pe toţi trei şi am face rost
astfel de banii pe care nu-i avem pentru a plăti barem dobânzile la împrumuturile cu care
au dublat datoria ţării şi a rostogoli, ca pe un periculos bulgăre de zăpadă, ratele.