Şi dacă s-ar fi străduit, prelaţii Bisericii Ortodoxe Române, în cap cu întâistătătorul său, Patriarhul Daniel, n-ar fi izbutit să adune într-o singură săptămână gafe cât pentru un an întreg. Şi să irite, cu un lux izbitor, o populaţie sărăcită. “Demonstraţia” a început din prima zi a pelerinajului la moaştele Sf. Andrei, care, pornit de la şantierul viitoarei Catedrale, a prilejuit sosirea din toată ţara a unor înalte feţe bisericeşti: mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi. Toţi descinzând din limuzine ultraluxoase şi costisitoare, îmbrăcaţi în odăjdii scumpe, cu lanţuri de aur, cu potcapuri bătu-te-n pietre preţioase. În flagrant contrast cu amărâţii de credincioşi care îngheţau nopţi în şir la coadă. Dar mai ales sfidător de departe de modestia şi smerenia Apostolilor, pe care o propăvăduiesc din amvon. Sigur, nimeni nu se aşteaptă ca ierarhii, după pilda înaintaşilor lor, care au întemeiat creştinismul, să umble în rase legate cu sfoară şi călare pe măgăruşi. Însă nici să ostenteze o lăcomie – nu cumva lăcomia e unul din cele şapte păcate? – fără seamăn, vile şi palate, odăjdii şi bijuterii, limuzine de ultimul tip. Sub motive fistichii. Un purtător de cuvânt, Constantin Necula, explica fără a roşi că mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a trecut dintr-un Audi A6 într-un Mercedes, estimat spre 200.000 de euro, pentru a avea “siguranţa deplasărilor” (?). BOR este bogată. Are o avere apreciată la circa 3-4 miliarde de euro, nu se ştie exact, deoarece ANAF-ul lui Blejnar nu-şi bagă nasul. 70.000 de hectare de păduri şi de teren arabil produc, zecile de hoteluri şi vile, fermele şi viile aduc şi ele mari venituri, sunt scutite de impozite vânzarea produselor necesare activităţilor de cult, chiriile, clădirile, diferite alte activităţi economice.
Absolut lăudabile operele de caritate (cantine, ajutoare) pe care le susţine Biserica, mai ales prin preoţi dedicaţi cu totul enoriaşilor. Dar acestea sunt estompate, iată, de fiţele unor ierarhi care uită că lăcaşul de cult nu-i un club de pe Dorobanţi. Cu atât mai grav, cu cât înaltele feţe provin din călugări care au jurat să nu aibă bunuri lumeşti. De altfel, nici n-au nevoie, au totul pus la dispoziţie, ca nomenclatura de odinioară, de către Gospodăria de partid…
Se cuvine a fi semnalată şi o tot mai evidentă implicare politică a unor prelaţi şi preoţi. Ce altceva a fost – parcă de conivenţă cu Traian Băsescu – absenţa din Parlament a Patriarhului Daniel de la discursul de 10 minute al fostului Rege Mihai I, sub pretextul că are agenda prea ocupată, iar invitaţia i-a parvenit cu doar două zile înainte?! Ce altceva decât obedienţă a fost, la canonizarea Sf. Andrei Şaguna, darea peste cap a protocolului, pentru că Băsescu şi-a anunţat venirea cu două ore înainte, ba a mai şi cuvântat inoportun în catedrală? Ce altceva este poza de grup cu preşedintele hăhăind printre prelalaţi, ca nuca- n perete, sau icoana Sf. Şaguna, cu fundal auriu, dar cu veşmintele portocalii?! Ce altceva sunt mesajele politice în favoarea Puterii, care au început să-şi facă loc în predicile unor preoţi? Sinodul BOR nu trebuie să se indigneze că emisarii altor culte fac prozeliţi, umblând pe la uşile ortodocşilor, ci să caute în propria parohie răspuns la întrebarea: “De ce multă lume crede în Iisus şi în Biserică, dar nu neapărat şi în slujitorii ei”?

 
 

Urmărește-ne pe Google News