ComenteazăBirocraţia, lipsa de strategie, dar şi corupţia, afirmă titularul portofoliului agrar al Comisiei Europene, sunt principalele tare ale agriculturii româneşti, afectând grav principala resursă de reabilitare a ei: accesarea fondurilor comunitare. Fie spus, aceşti viruşi n-au apărut peste noapte, agresivitatea lor s-a manifestat şi pe timpul când Cioloş păstorea, ca ministru, agricultura României.
Criza mondială a acutizat însă efectele incapacităţii manageriale a guvernanţilor. Iar în agricultură – prefigurân- du-se deja o criză internaţională a preţurilor alimentelor şi chiar a acestora în sine -, neputinţa şi jaful pot avea consecinţe dramatice. Agricultura românească e tot mai puţin prezentă pe masa românilor. Până şi cartofii, hrana săracului, au ajuns să coste cât portocalele, fermierii autohtoni, nesprijiniţi de stat, renunţând să-i mai cultive. La fel se întâmplă cu celelalte legume, cu fructele, cu grânele chiar.
Sute de mii şi milioane de hectare rămân necultivate (inclusiv cele cumpărate pe mai nimic de investitori de aiurea, în aşteptarea unor vremuri mai bune). Şi nu din vina ţăranilor, care nu-s leneşi, cum îi vede preşedintele, ci n-au bani pentru lucrări: statul întârzie subvenţiile, iar accesarea fondurilor europene e, pentru ţăranul de rând – prins în chinga şperţurilor şi comisioanelor celor cu pixul şi ştampila -, o iluzie. E vraişte în acest domeniu vital? E agricultura stână fără dulău, pardon – ministru? Nu, are ministru, dar acesta-i prea prins de grija de a le impune românilor, contra curentului european, soia şi alte alimente modificate genetic. Cartoful de Lunguleţu sau din Ardeal? Grâul maşcat? Merele de Voineşti? Roşiile de la Chiajna sau Dobroieşti? Zahărul românesc? Nişte amintiri tot mai şterse.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!