Jeffrey Franks a pictat o Românie rozbombon. Rezultatele economice sunt pozitive, ca urmare a “eforturilor extraordinare” făcute de autorităţi. Trendul de creştere e cert. Finanţele publice sunt consolidate. Arieratele sunt privite cu indulgenţă. Inflaţia va scădea. Ş.a.m.d. Pe cine păcăleşte funcţionarul FMI, devenit de doi ani cârmaci ad-hoc al României? Dacă ar fi vorbit de şubrezenia economiei, de situaţia execrabilă a investiţiilor, de falimentarea sutelor de mii de firme private, de lipsa locurilor de muncă şi de starea mizeră a şomerilor, a pensionarilor, a maselor de salariaţi, ar fi însemnat să recunoască eşecul politicii economice şi sociale promovate de el însuşi, prin obedienţa celui mai incapabil guvern din UE. Franks ne-a băgat însă mortul în casă, machindu-l cu arta unui patron de firmă de pompe funebre.

N-a suflat un cuvinţel despre perspectiva, fie şi subţire, a creşterii veniturilor populaţiei, azi – de 6-7 ori mai mici decât media europeană. În schimb, a insistat asupra obligaţiei de a “dereglementa” preţurile la consumul energetic, în primul rând la gazele din producţia internă (de la 160 $/1.000 mc, la 408 $). Mai întâi la industrie (dar se vor scumpi brutal toate produsele acesteia) şi apoi direct în factura abonaţilor casnici.

În al doilea rând, Franks a insistat asupra privatizării urgente – acum, când bursa e jos – a activelor semnificative ale statului, mai ales a celor din energetică: “investitori strategici” gata să le preia pe mai nimic, chiar dacă e vorba de companii profitabile ca Hidrţlectrica, se găsesc.

 
 

Urmărește-ne pe Google News