ComenteazăHârdaiele de lături pe care nişte cretini de pe la televiziuni franceze, finlandeze, norvegiene sau americane le toarnă-n capul poporului român ar merita poate o reacţie tip “Ba pe-a mă-tii!”. Mai întâi să se uite prin ograda lor. “Teleaştii” parizieni ar putea găsi subiecte suculente în curvăsăria femeilor lor. Ca şi scandinavii, ale căror femele, mai tinere sau mai coapte, în călduri şi scârbite de impotenţii de acasă, umpleau Mamaia, căzând leşinate în braţele vânjoase, ca să nu zic altundeva, ale bruneţilor autohtoni, pe care acum îi vituperează ca ţigani şi mâncători de şobolani la frigare. Le-aş mai zice franţujilor că nu există un studiu care să ateste că 85% dintre români sunt cerşetori, dar există la poliţia lor date privind maşinile incendiate şi magazinele distruse de maghrebieni când îi apucă bâzdâcul că nu-s trataţi civilizat. Unor idioţi de peste Ocean, văcari care la mic dejun pasc “iarbă”, la prânz mănâncă heroină, iar la cină, cocaină şi care, dacă le închizi calculatorul, habar n-au care-i capitala lor federală sau tabla înmulţirii şi trag cu pistolul prin şcoli,le- aş recomanda să nu mai râdă tâmp la umorul primitiv al unui microcefal, care- şiîngăduie să-şi pună microfonul la cur şi să se pârţâie pe Imnul României. Şi aşa mai departe, are balta peşte.
Nu agreez însă asemenea replici şi nici n-o să sugerez televiziunilor româneşti show-uri de acest gen. Dar asta nu înseamnă că trebuie să suportăm la infinit şi nevolnici orice afront adus global naţiunii române. Deja s-a depăşit inadmisibil orice limită. Porcăriile amintite n-au nimic comun cu libertatea de expresie, cu umorul liber. Reacţia obligatorie aparţine instituţiilor statului, datoare să se manifeste inclusiv pe calea justiţiei. Şi a unor intervenţii vehemente în organismele internaţionale. Ministrul de externe Baconschi însă se mulţumeşte cu o scrisorică trimisă omologului francez. Boc nu există, iar Băsescu – acela care nu conteneşte să se intituleze “şef al statului” şi care, să ne amintim, “preferă să sugă la Licuriciul cel mare” – tace. Probabil, până la urmă, va murmura câteva cuvinte, gen “nu-i frumos să lezezi demnitatea unui popor”. Aplomb are doar când e vorba să se răfuiască acasă cu salariaţii, cu pensionarii, cu toţi amărâţii, inventând tentative de lovituri de stat când mai are loc câte un protest.