Continuă sfidător jaful din sectorul carburanţilor, cu impact direct şi imediat asupra tuturor celorlalte preţuri şi tarife. După ce în Libertatea, ca şi în alte mass-media, s-a demonstrat că preţul benzinei şi al motorinei se menţine la un nivel inadmisibil, nescăzând o centimă, deşi preţul barilului s-a redus cu 30% şi va continua să se micşoreze, imediat a venit o nouă veste anapoda. La pompe, preţul va creşte mai departe, aşa încât până vara viitoare va ajunge la 7 lei litrul de benzină! Jaful e strigător la cer şi nu e întru nimic justificat. A fost oportună precizarea de ieri a preşedintelui Asociaţiei benzinarilor particulari, care spunea că nu pompagiii sunt de vină – ei doar cumpără şi revând cu un adaos carburanţii, la un nivel similar cu acela din marile lanţuri de staţii -, ci principalii furnizori, rafinăriile, care fixează preţul la poartă şi în reţeaua de vânzare proprie şi-l cresc când şi cât vor. Fără ca nimeni să le pună piciorul în prag, sub falsul argument că e economie de piaţă.
Şapte ani a durat ca o instituţie care înghite bani cu lopata, Consiliul Concurenţei, să finalizeze o anchetă în privinţa unui fenomen evident de pe piaţa românească de carburanţi: politica de cartel a marilor companii petroliere multinaţionale, care, ca din întâmplare, de fiecare dată, îşi ridică preţurile cu un procent cvasiidentic. E o coincidenţă care nu se poate numi decât cârdăşie în favoarea unei nemăsurate lăcomii comune, toate aceste concerne înregistrând profituri enorme pe seama cumpărătorilor români. Guvernul şi primul ministru bălmăjesc din când în când că nu-i în regulă ceva, şi atât. Preşedintele Consiliului Concurenţei declară că raportul său a fost înaintat Comisiei Europene. Ei, şi?!
Îşi imaginează careva că onorabila Comisie moare de dragul şoferilor români şi al celorlalte victime ale pieţei autohtone de carburanţi? Că va analiza de urgenţă raportul şi va lua măsuri drastice? Să fim serioşi. Până atunci însă, un guvern lucid şi responsabil i-ar convoca pe patronii marilor companii petroliere şi le-ar aminti cum, într-o situaţie similară, a procedat guvernul francez: i-a chemat şi le-a pus în vedere, fără să mai ceară voie de la Bruxelles, că, dacă nu-şi bagă minţile-n cap, îi potopeşte cu taxe uriaşe asupra profitului nejustificat de mare. Şi şi le-au băgat. Acelaşi guvern a procedat la fel şi cu patronii supermarketurilor, când o luaseră razna. Atât că în Franţa guvernul a înţeles că şi în economia de piaţă statul are un rol minimal, nu inexistent, şi şi-l exercită dur când e vorba să-şi apere cetăţenii.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro