Uluitor! Pentru ministrul român de externe, Teodor Baconschi, ca şi pentru preşedintele ţării, Traian Băsescu, câteva din cele mai mari şi mai puternice state ale lumii, Japonia, China, Coreea de Sud, par să fi dispărut de pe harta diplomatică. Altminteri nu se explică faptul că de luni de zile în capitalele lor nu există acreditaţi ambasadori ai României. Gafa nu e doar impardonabilă, ea aduce României prejudicii nu numai de imagine, ci-i afectează grav şi interesele economice. Vorbim de China – a doua economie a lumii, cu o rezervă valutară imensă, pe care vrea să o investească şi la care deja alte state europene au apelat – vorbim de Japonia, cu tehnologia ei formidabilă, vorbim de Coreea de Sud, un model economic cum puţine altele mai sunt. În plus, atunci când numeroase ţări occidentale puternice cam stau la coadă, când vor să profite de relaţii comerciale amiabile şi reciproc avantajoase cu aceste state, a le ignora înseamnă a le jigni, cu urmări pe termen lung. Neputinţa sau incompetenţa externiştilor români – vizibilă prin contrast cu comportamentul unor ţări mult mai bogate – continuă astfel bâlbâielile şi ţâfna costisitoare din raporturile cu Rusia şi cu alte puteri. Inclusiv cu Franţa sau cu Germania. A miza doar pe Marele Licurici, a pocni din călcâie la cel mai mic murmur care vine de peste Ocean nu-i o dovadă de înţelepciune, de previziune şi de prudenţă politică.
Teodor Baconschi încă nu înţelege că e ministru de externe nu pentru a pregăti “milionul de voturi pentru PDL”. Nu pricepe nici că o ţară cu mari dificultăţi economice, cum suntem, nu-şi poate permite să ignore nici o oportunitate, cu atât mai mult nişte largi câmpuri de afirmare a intereselor româneşti. Necazul e că nici preşedintele – cel care are atribuţii precise în politica externă, inclusiv numirea de ambasadori -, preocupat de sforăriile interne, nu bagă de seamă că România e izolată, tot mai izolată pe mapamond, abia având loc pe o strapontină.