Totuşi, până când vor mai fi suportate ieşirile nesimţite şi provocatoare care se ţin lanţ în aşa-zisul Ţinut Secuiesc? Incitaţi de lideri politici care, de regulă, stau în umbră, sunt scoşi în faţă, iritant prin frecvenţă şi agresivitate verbală, mai nou chiar şi fizică (ce altceva a fost maltratarea de către coechipierii maghiari a unui adolescent de origine română?), tot felul de tembeli aroganţi de parcă s-ar afla în şaua lui Attila şi s-ar hrăni cu carnea frăgezită sub ea. Idiotul care, la meciul de hochei România – Ungaria, de la Miercurea-Ciuc, a dat tonul, cântând cât îl ţineau bojocii Imnul Ungariei, dar rămânând mut la Imnul României, al cărei echipament tricolor îl purta, Levente Peter vine acum cu câteva “explicaţii” revoltătoare: “Fac parte din comunitatea maghiară şi habar n-am de versurile Imnului României. Eu sunt maghiar şi am intonat Imnul Ungariei. Mi-e dificil şi să comunic în limba română, am făcut-o la şcoală, dar abia înţeleg câteva cuvinte”, a rânjit izbind cu crosa în obrazul românilor ipochimenul care a refuzat să stea de vorbă cu presa din România, preferând-o pe cea din Ungaria, ţară unde vrea să joace.
Dacă e cretin e problema lui. Dacă-şi permite un asemenea comportament, iar autorităţile sportive (de neînţeles atitudinea împăciuitoristă a lui Octavian Morariu, preşedintele COSR) şi de stat i-l tolerează, asta nu mai e problema lui. E o părticică din multele, prea multele şi prea desele acte şi atitudini stimultate de o gaşcă de politicieni de origine maghiară, iar nu de ansamblul etniei, care o duce la fel de prost ca şi concetăţenii de origine română. Politicieni care se folosesc de orice mijloace spre a-şi impune mofturile şi a deţine o poziţie de decizie în statul român, guvernat de un cabinet care, spre a se menţine la putere, e dispus la orice concesie. Aşa cum a fost – şi nu minte Levente – batjocorirea învăţământului în limba română, ignorarea deselor jigniri aduse însemnelor naţionale etc. Vă imaginaţi vreun hispanic cetăţean american mândrindu-se că nu ştie englezeşte? Vreun maghrebian care să aibă cetăţenie franceză fără a vorbi limba oficială? Evident, nu. Aşa ceva e posibil doar în România. Şi doar pentru că o altă gaşcă, de politicieni români, de astă-dată, interesată numai de conturile proprii, priveşte bleg şi blajin cum sunt terfelite simbolurile naţionale.

 
 

Urmărește-ne pe Google News