Bătălia reală cu corupţia este abia la început, a zis ieri, la bilanţul Ministerului Public, preşedintele Băsescu, mai temperând aplombul triumfalist cu care procurorul general Laura Codruţa Kövesi prezentase activitatea din 2010. Are dreptate preşedintele, nu te poţi împăuna când peste 30% din economie e neagră, când evaziunea şi contrabanda au proliferat incredibil, când dosarele marilor ilegalităţi zac prin sertare sau sunt întocmite cu vicii de procedură lesne demontate de inculpaţi, iar instanţelor le este livrată cu precădere plevuşca. Aşa cum se pare că se va încheia şi mult televizata acţiune din vămi, fără a se scormoni prin conexiunile cu lumea politică şi a demnitarilor. Pentru asta trebuie voinţă politică, dar şi inflexibilitate şi pregătire profesională. Sâmbătă, Traian Băsescu înregistrase o înfrângere în chiar partidul său de suflet, PDL. Nu o să fiu atât de bănuitor, încât să spun că e o înfrângere care, dacă nu cumva a dorit- o, tactic oricum i-a convenit… Demersul apropiaţilor săi, trioul Monica Macovei – Cristian Preda – Sever Voinescu, de a determina prin statut suspendarea din partid a membrilor urmăriţi penal sau, mai mult, deja trimişi în judecată, a eşuat lamentabil. Consiliul Naţional de Coordonare a respins cu un vot zdrobitor propunerea care-i viza nu doar pe cei zece parlamentari anchetaţi sau aflaţi în curs de judecată pentru corupţie, abuzuri etc. (vicele Gheorghe Falcă, deputaţii Ridzi, Păsat ş.a.) şi 200 (!) de primari în aceeaşi situaţie, dar şi pe alţii, care fac obiectul unor plângeri penale încă nelucrate. Contraofensiva penalilor portocalii i-a redus la zero pe reformişti, care speră zadarnic că vor avea şanse la congresul din mai. Explicând poziţia CNC, alt vice, Cristian Boureanu (el însuşi implicat penal în dosarul “Loteria”, dar şi alergat de bancheri pentru mari credite nerambursate), afirma că “nu e în interesul partidului” să ia asemenea măsuri hotărâte. Aşa e. Gunoiul – şpagă, contracte oneroase, trafic de influenţă, abuz de funcţie – trebuie ascuns sub preş. Că PDL – neabordând asemenea cazuri – rămâne cu eticheta de partid corupt bine lipită, e mai puţin important. Şi se poate susţine, cum o şi fac “talibanii”, că e vorba de atacuri politice ale Opoziţiei sau de bântuieli ale presei. Cel mai simplu e să negi realitatea.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro