Mai mult au construit, cu fonduri net sub cele ale ministerelor, autorităţile locale. Guvernul a risipit an de an bugete uriaşe pe contracte mereu încredinţate oneros şi suplimentate prin acte adiţionale, în favoarea clientelei politice, acoperind cheltuielile curente prin împrumuturi bancare nesăbuite, inclusiv printr- un Acord FMI, ale căror rambursări (17 miliarde de euro în 2013!) vor zdrobi contribuabilii.
Îndreptându-se vertiginos spre finalul mandatului, Boc mai trage o cacealma. Prin sistemul de parteneriat public-privat, va împânzi, chipurile, ţara cu şantiere. Trâmbiţează iarăşi despre autostrăzi şi şosele moderne, de sute de kilometri. Despre mari obiective energetice. Despre canale navigabile şi de irigaţii (Bucureşti – Dunăre, Siret –Bărăgan), spitale regionale, cartiere cu 10.000 de locuinţe. Etc. Premierul nu scoate însă un cuvânt despre natura “partenerilor privaţi”, care vor năvăli puhoi în România, într-o perioadă în care finanţele mondiale încă se clatină, iar mediul de afaceri şi sistemul fiscal dâmboviţean sunt departe de a fi atractive.
Boc are, pare-se, o dublă ţintă, lansând asemenea liste de obiective iluzorii. În primul rând, Guvernul – înainte de a găsi parteneri privaţi – va trebui să aibă studii de fezabilitate. Or, astea costă enorm şi sunt achitate de la Buget. Chiar dacă lucrarea în sine nu se mai face… Apoi, eventuala încheiere a unor contracte cu firme alese pe sprânceană va putea conţine clauze care să otrăvească prăjitura unui viitor guvern de altă culoare. Proiectele lui Boc au însă un mare handicap: reiau noianul de gogoriţe din programul portocaliu din 2008, aşa că nimeni nu le mai crede.

 
 

Urmărește-ne pe Google News