A fost destul două zile de revoltă a tinerilor tunisieni, că regimul corupt al preşedintelui Ben Ali a căzut. Fugind din ţară, acesta nu şi-a aflat refugiul nici barem în Franţa (care are peste 1.200 de firme în statul african), abia Arabia Saudită acordându-i azil. Explozia socială a fost determinată de creşterea masivă a numărului de şomeri (în primul rând al celor cu studii superioare), ca şi a preţului alimentelor, cauze apreciate de politologi ca putând genera evenimente necontrolabile. Scânteile revoltei au fost disperarea unui informatician de 26 de ani (care, neavând loc de muncă, a încercat să vândă fructe spre a-şi întreţine mama şi sora şi, brutalizat de autorităţi, şi-a dat foc), ca şi sinuciderea altui tânăr care, în aceeaşi situaţie, s-a aruncat peste nişte cabluri de înaltă tensiune.
La Bucureşti, acum o lună, Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului, doar printr-o şansă nepierzân- du-şi viaţa. Avea să explice la Antena 3, într-o zguduitoare mărturie, că a ajuns la disperare, nemaiputându- şi ocroti copiii şi văzându-le sumbru viitorul. A explicat că, asemenea altor milioane de români, avea nevoie de respectul guvernanţilor, de o politică în stare să-i permită lui şi familiei un trai decent. L-a înţeles multă lume. Nu şi o serie de portocalii nesimţiţi, care au încercat să-l trimită în derizoriu, să-l scoată nebun. Să fie nebună peste o treime din populaţie, ajunsă în sărăcie lucie, fără bani de hrană şi de medicamente? Să fie nebuni tinerii absolvenţi de facultăţi, sute de mii, care n-au unde munci şi pe care nici părinţii nu-i mai pot întreţine? Acei tineri cărora li s-a promis – sinistră cacealma – sprijin pentru a-şi începe o afacere şi care apoi au fost “sfătuiţi” să plece, naibii, din ţară? Să fie nebune femeile care se întorc acasă cu coşniţa goală din cauza creşterii aberante a costului alimentelor? Să fie nebuni cei ce acuză Guvernul că nu-i capabil decât de tăieri de venituri ale populaţiei, în timp ce apar noi şi noi dezvăluiri ale unor acte grave de corupţie ale unor demnitari ai Puterii? Orbi, surzi, rupţi de realitate, fără credibilitate, guvernanţii se joacă iresponsabil cu focul.