Funeraliile au fost întinate de indivizi cu guşa plină de ură şi chirciţi de invidie viscerală. O gazetă supratitra ieri acuzator şi generalizant că “intelectualii îl contestă”. Care “intelectuali”? Ce sunt academicienii, scriitorii, profesorii, medicii, miile de oameni ce l-au condus înlăcrimaţi pe ultimul drum? Ce sunt Răzvan Theodorescu, Eugen Simion, Mircea Albulescu, Alexandru Atanasiu, Vadim Tudor, Radu Câmpeanu, Florin Piersic, Victor Ponta, Dan Berindei, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Varujan Vosganian, atâţia alţii, cu diverse convingeri politice, dar care au deplâns dispariţia poetului? Nu-s intelectuali, sunt nişte troglodiţi?! Intelectuali sunt în ţara asta doar ţârcovnicii? Penibilă şi atitudinea posturilor publice de radio şi televiziune, care au căutat să trimită în derizoriu, prin relatări de câteva secunde, furneraliile, mergând până la a încuraja opinia unui pigmeu frustrat şi traseist (“Ubi bene, ibi patria”), care aprecia la RRA relatările celorlalte posturi drept un “iarmaroc mediatic”.
Ca la un iarmaroc s-a dus însă la catafalcul poetului, cu patru flori luate de la colţ de stradă şi îmbrăcat în puloverul siniliu, purtat la picnicul lui Bercea Mondialul sau la Cireşica, însuşi preşedintele Băsescu. Cel care a refuzat să semneze o zi de doliu naţional. Doliul trebuia să fi avut culoare portocalie? Adrian Păunescu n-a avut însă nevoie de parafa prezidenţială. Doliul în memoria sa a fost decretat de neamul său.