Două sunt evenimentele majore ale acestor zile. Primul e vizita de evaluare din partea Misiunii FMI-BM-CE, în cap cu Jeffrey Franks. Evaluare ale cărei concluzii, deşi va dura zece zile, pot fi de pe acum anticipate. FMI, continuând să-l mângâie pe creştet pe yesmanul Boc, insistă, totuşi, asupra înscrierii în deficitul stabilit a măsurilor de austeritate şi a reducerii cheltuielilor. Dar mai ales asupra restructurării companiilor de stat (domeniu în care Guvernul n-a făcut mai nimic, dezmăţul financiar persistând) şi a vânzării acţiunilor statului din zona energetică, afacere care acum, în perioadă de criză, se anunţă păguboasă pentru stat. Una peste alta, putem să ne aşteptăm, după 1 august, la o nouă strângere a chingii. Pe de altă parte, dar rămânând în perimetrul economic, stă pe tapet şi brambureala din achiziţiile publice. Reacţia furibundă a preşedintelui Băsescu (furnizorilor de medicamente să nu li se mai dea nici un leu din arierate) o fi determinată de abuzuri, chiar potlogării, dar victime nu vor fi firmele, ci tot pacienţii, prefigurându-se o nouă criză a medicamentelor.
Al doilea eveniment e publicarea Raportului de ţară pe justiţie al CE. Nu ştiu unde şi cum s-au documentat experţii CE, dar nu cred că temeinic, în Parchetele şi instanţele româneşti. Cam recunosc însă în text ideile Monicăi Macovei şi preferinţele lui Traian Băsescu. Aşa e, lupta contra corupţiei la nivel înalt merge poticnit. Dar sistemul judiciar trebuie privit în ansamblul său, cu luciditate, iar nu visceral şi pe felii. Or fi, şi sunt, frâne şi tergiversări în tribunale, inclusiv la ÎCCJ, or fi retrimiteri de dosare la DNA, pe motive procedurale, dar asta înseamnă că au fost prost întocmite, că procurorii nu şi-au făcut treaba. A pune coroniţă pe fruntea lui Daniel Morar, când statisticile – iar astea nu sunt bântuieli ale presei, cum susţine preşedintele – demonstrează cât de multe sunt rebuturile, ceea ce e la fel de subiectiv şi de hazardat ca şi în cazul altei protejate a lui Traian Băsescu: ANI, instituţie care se ocupă de fleacuri şi nu e capabilă să recupereze de la “incompatibili” sume care să-i acopere barem cheltuielile proprii. În fine, analizând justiţia, Raportul aproape ignoră deficienţele de sistem care se manifestă jos, în structurile interioare, în Parchete şi în instanţele de fond, unde-şi blestemă zilele ani în şir milioane de oameni de rând.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro